Am trecut tiris-grapis cu buretele sau guma aproape peste toate si cind am pus cap la cap lucrurile bune din ultimele doua saptamini parca am simtit ca ies la liman si ca zebra se face un fel de inorog stralucitor ca-n hieroglifele lui Cantemir.
Intii si-ntii, ca sa birui groaza de frig si nametii (caci Banatul parca ar fi zilele astea buricul Canadei), mi-am infrint lenea si am luat pur si simplu iarna in piept. M-am echipat cu sosete de lina, bocanci ca de schi, hanorac gros, caciula pe ochi, fular si-am tropait la-nceput fara chef, apoi tot mai sprintar pina la posta, dupa ziare, apoi in piata si in final chiar pina la gara, pe jos prin trei parcuri, dupa „Romania literara“. Si ce mare scofala? Nu-i neaparat mare, dar a fost prozacul care m-a scos din toropeala si mi-a adus un fel de zvic sanatos, ca-n copilarie: pofta de aer curat, de miscare, nas de betiv, un ce vioi prin lentile, corpul parca mai usor, o oboseala placuta in oase si-un somn dulce. Grea a fost doar urnirea. Dar odata pornita, nimic nu m-a putut opri. Simbata spre prinz am coborit ca atrasa de magnet in pivnita si am privit lung la cele doua sanii cu care se dadeau Oana si Dani cind erau mici. Am tras aer in piept si-am zis eh asta e mamaie ce mai poti sa faci. Apoi am iesit in curte si am troznit un om de zapada in fata geamului prin care mama se uita ore-n sir la gugustiuci.
Ce sa fie chestia asta cu zapada si iarna, l-am intrerupt ieri pe Mimi in timp ce-mi povestea Samuraiul cu Alain Delon ca-n clasa a patra si molfaiam cite un langos prin Piata 700. Ce naiba sa fie decit distractie de senili care nu mai vad nimic in viitor si se-ntorc in trecut unde cred ca le-ar fi mai bine asa ca nu te mai tine de timpenii infantile si stai sa vezi cum in final tipu n-are niciun glont in pistol si aia trag din toate partile in bar unde vine de la tipa aia mulatra pianista care nu stii daca-i de partea lui sau a bandei si trebuie s-o omoare si-atunci pleaca si intra in bar scoate pistolul si politistii ies din ascunzatoare si-l impusca da’ de fapt el vrea sa moara ca un samurai intelegi care-i schema. Ihi.
Si pentru ca tocmai trecem prin parc, se apleaca, face doi bulgari mari si, pina sa ma dezmeticesc, imi umple parbrizele cu zapada, fara sa mai pot vedea altceva decit alb.