Este adevarat ca revistele muzicale de circulatie din Anglia si Franta nu s-au grabit sa-i acorde compozitorului prima coperta si nici sa alcatuiasca dosarele obisnuite ce apar cu ocazia aniversarilor. Or, aniversarea nasterii lui Mendelssohn s-a petrecut la 3 februarie. Nu neaparat paradoxal, centrul manifestarilor l-a constituit Germania, Riccardo Chailly, la pupitrul Orchestrei Gewandhaus, conducind o seara omagiala la Leipzig, la care Lang Lang a interpretat mai putin cunoscutul concert de pian no. 1, iar in partea a doua s-a cintat simfonia Scotiana. Concertul, televizat de canalul Arte, a putut fi vazut in lumea intreaga. Apreciate si distribuite de radiourile din lume au fost si concertele de cvartete date in casa de la Leipzig a compozitorului de catre Gewandhaus Quartet. Orasul Leipzig a constituit un centru esential al activitatii compozitorului, dirijorului si profesorului Mendelssohn, timp de 12 ani dirijor al Orchestrei Gewandhaus. In cursul acelor ani, Mendelssohn a impus forma de concert clasica, incluzind in programe o uvertura, un concert si o simfonie, cintate succesiv. Miscarile simfoniei au incetat de a mai fi interpretate separat, intrerupte de episoade de arii si muzica de camera. Mendelssohn a reintrodus in programe figurile unor mari compozitori disparuti, Bach si Mozart in primul rind, si tot el a pus bazele Conservatorului din Leipzig.
Cel de-al doilea pol al aniversarii Mendelssohn este America, unde Library of Congress, Smithonian Institution, National Gallery of Art si National Gallery of Sciences coopereaza pe parcursul acestei luni organizind un ciclu de 13 concerte la Washington. Tot din Germania si America, de la Stuttgart si New York, prin intermediul institutiei Proiectul Mendelssohn, creata in 1996, vin si stirile cele mai interesante pentru posteritatea compozitorului. Dirijorul Stephen Somary, care conduce proiectul amintit, a pus in evidenta ca aproximativ o treime din compozitiile lui Mendelssohn au ramas complet necunoscute de la moartea compozitorului din 1847 si pina astazi, pastrate in fondurile a diverse biblioteci din lume. Intre ele sint opere, simfonii, concerte, piese de muzica de camera si corale, ca si mai multe versiuni inedite ale unor compozitii cunoscute.
Urmare a eseului lui Wagner aparut in 1850, „Judaismul in muzica“, figura lui Mendelssohn a fost minimalizata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Gestul final de a-i interzice muzica, facut de nazisti in 1936, a avut si o consecinta neasteptata. Numeroase partituri si parte a imensei sale corespondente, aflate in custodia Bibliotecii de stat din Berlin, au fost trimise in ascuns la Cracovia si Varsovia, iar de acolo, odata cu avansul nazistilor, raspindite in cele mai diverse colturi din lume.
In cadrul Proiectului Mendelssohn, sustinatorii sai si-au propus sa reuneasca partiturile disparute si la care compozitorul facea aluzie in cele 9.000 de scrisori pastrate. Somary si colaboratorii sai au descoperit ca numarul lucrarilor nepublicate, practic necunoscute, se ridica la 270 dintr-un total de 770 de partituri. Anul trecut, violonistul Daniel Hope a inregistrat versiunea originala a concertului de vioara, parte a acestui tezaur. Alte versiuni, ale simfoniei Italiana, de exemplu, ale carei miscari au fost complet refacute de Mendelssohn, isi asteapta publicarea, la fel ca si 12 fugi pentru cvartet, apreciate de Somary ca „extraordinare“.
Deocamdata, singurul set notabil de discuri noi, dedicat aniversarii lui Mendelssohn, ii apartine violonistei Anne-Sophie Mutter, la Deutsche Grammophon. El include concertul de vioara si, impreuna cu pianistul Andre Previn si violoncelistul Lynn Harrell, versiuni ale primului trio cu pian, in re minor, op. 49 si ale sonatei pentru vioara in fa maj. Spun set de discuri fiindca discului clasic audio ii este adaugat si un DVD, al concertului live interpretat la Leipzig de Orchestra Gewandhaus sub bagheta lui Kurt Masur, la care se adauga un film documentar despre compozitor. Discul merita ascultat, in ciuda unui critic francez al revistei „Classica-Repertoire“ care se straduie sa-l ingroape in uitare, pretinzind intre altele ca Previn si Harrell ar fi fost „zdrobiti“ de Mutter, o violonista ce nu ar mai fi sigura pe mijloacele ei tehnice.