A fost pentru prima oara cind noua conducere a MCCPN, care pina acum n-a vorbit decit despre cladirile de patrimoniu si despre biserici, a bagat in seama artistii independenti in sine, dar dependenti de programe de finantare si de politica culturala a Guvernului. A fost in acelasi timp si o intilnire indirecta intre doua tipuri de “independenti”: cei care si-au asumat de bunavoie acest statut si vor sa se imbunatateasca sistemul de finantare pe proiecte si cei convinsi ca trebuie sa primeasca bani doar pentru simplul fapt ca “ei sint artisti”. Impartiti in patru grupe de lucru (arte vizuale, artele spectacolului, evenimente culturale/patrimoniu material si imaterial/film, sectorul audio-vizual, literatura si jurnalism/design, arhitectura, advertising), cu doi moderatori in fiecare grup, unul din sectorul independent si un reprezentat al ministerului, participantii au fost invitati sa vorbeasca despre problemele lor si sa propuna solutii. Si cel putin in cazul grupului pentru arte, la ale carui discutii am participat, asta au si facut. S-a vorbit despre ineficienta legii sponsorizarii, lipsa programelor de educatie culturala, lipsa managerilor culturali, despre lipsa de spatii pentru evenimente, despre birocratia excesiva, despre lipsa finantarilor multianuale, despre lipsa de activitate a directiilor judetene si slaba calitate a produselor institutiilor culturale care primesc bani de la bugetul de stat sau de la cel local, despre TVA, despre incompetenta unora dintre cei care fac parte din jurii si comisii de avizare si, evident, despre absenta totala a programelor de finantare la inceputul acestui an.
Toata lumea s-a plins, dar a facut-o propunind in acelasi timp si solutii – unele foarte simplu de aplicat, altele necesitind schimbarea de legi si politica la nivelul intregului Guvern –, ceea ce, am aflat dupa aceea, nu s-a intimplat si in toate grupurile. Daca la arte participantii au cerut chiar elaborarea unui statut al artistului sau ca bisericile, care au fost privilegiate la impartirea bugetului, sa ofere spatii pentru evenimente culturale, daca la patrimoniu s-a vorbit in primul rind despre slaba aplicare a legilor in domeniu, la literatura-jurnalism, unii dintre participanti nu puteau sa inteleaga de ce revista lor este considerata “un proiect”.
AFCN-ul va lansa In curInd un nou concurs de proiecte
Reprezentantii MCCPN au ascultat, si-au notat constiicios problemele si solutiile discutate de participanti. A fost un exercitiu de imagine util pentru echipa destul de tinara de la conducerea ministerului, dar care pina acum nu a vorbit decit despre lucruri “batrine”. Ramine de vazut daca intilnirea cu independentii a fost organizata doar pentru ca “da bine” sau pentru ca “cineva acolo sus” chiar este interesat de aceste probleme. Independentii, unii nume sonore in peisajul cultural, au raspuns la chemarea ministerului si au venit in numar mare din toata tara. Dar daca nu vor mai exista intilniri de acest gen, daca nu va lua nimeni in seama problemele si solutiile expuse si, mai ales, daca nu se schimba nimic, eventualul capital de simpatie acumulat simbata trecuta se va transforma rapid in antipatie. Exista totusi si o veste buna: AFCN-ul va lansa in curind un nou concurs de proiecte.
Grupul film, jurnalism, literatura
Desi ma asteptam sa se vorbeasca mai mult, daca nu exclusiv, despre situatia cinematografiei – mai ales ca moderatorul din partea “independentilor” era Ada Solomon –, m-am inscris la grupul de lucru film-jurnalism-literatura mai degraba din curiozitate. Si nu inteleg de ce nu ma asteptam sa se intimple exact ce s-a intimplat: discutia (desi mai potrivit ar fi sa spun monologurile) a(u) fost confiscata(e) de reprezentanti ai unor asociatii de editori destul de obscure, care propuneau tot felul de festivaluri ale culturii romanesti – adica cu de toate –, organizate de MCCPN. Tare mi-e teama ca explicatia lui Demeter Andras, cum ca nu e de dorit ca ministerul sa organizeze si sa initieze un astfel de festival, a trecut drept rea-vointa.
Ca sa va faceti o idee, o sa reproduc un fragment dintr-o revista culturala a unei edituri al carei reprezentant sau director se plingea ca nu poate sa-si distribuie cele trei titluri: “Grigore s-a dus pina la Eminescu. Asa a spus poetul Adam Puslojic, Marele Vultur cum l-am poreclit impreuna cu Radomir Andric – Vulpea, despre zborul infinit al lui Grigore Vieru. Am fost invitat – la recomandarea fratelui intru iubire de Nichita Laurian Stanchescu, poetul si prietenul si Omul Laurian – sa petrec doua zile alaturi de frumosii ca clipele, frati sirbi: Adam, Amdric, Viktor si Nicola”. (cu tot cu punctuatie) (Elena Vladareanu)