Mai exact, o colaborare intre Theatre d’Esch-sur-Alzette si Teatrul National „Radu Stanca“ din Sibiu, care au mai produs impreuna Metamorfoze dupa Ovidiu, in regia lui Silviu Purcarete. Pentru Sfirsit de partida, intreaga scenografie a fost realizata la Luxemburg, iar actorii sint sibieni.
Griul nesfirsit
Considerata una dintre lucrarile de referinta ale lui Beckett, Sfirsit de partida este o piesa intr-un act, cu patru personaje: un cuplu de batrini fara picioare, un tiran orb tintuit intr-un scaun cu rotile si un servitor care nu se poate aseza. Totul intr-o lume gri, o casa asezata undeva pe malul marii, insa dincolo de peretii careia se pare ca nu mai exista nici mare, nici cer, nici alti oameni, ci doar un gri nesfirsit, zadarnic scrutat zilnic cu luneta pe cele doua ferestre. S-a spus despre aceasta piesa ca ar fi plasata intr-un peisaj post-nuclear; Beckett a negat insa intotdeauna.
Protagonistii sint Hamm (Cristian Stanca), un stapin imbatrinit, orb si incapabil sa se ridice din scaunul cu rotile, si servitorul sau, Clov (Pali Vecsei), care nu se poate aseza si care permanent isi doreste un singur lucru: sa isi paraseasca stapinul. Cei doi, dependenti unul de celalalt, s-au certat de-o viata si asta fac in continuare, repetind gesturi, replici, atitudini. Mai sint prezenti parintii lui Hamm, Nagg si Nell (Dan Glasu si Mariana Presecan), traind intr-un munte de deseuri si asteptind vreun biscuite sau vreo bomboana din dulapul in care totul e pe terminate sau deja terminat. Tatal scoate capul prin carcasa unui televizor, iar mama prin usita unei masini de spalat. Isi amintesc cu nostalgie de vremurile dinainte de accidentul care i-a lasat infirmi.
Plingi, deci traiesti
Infirmitatile protagonistilor sint insa mult mai mari decit cele fizice. Asistam la un final de partida de sah in care ultimii jucatori sint precum ranitii ramasi in urma trupelor, pe un cimp de lupta. Singurele lor arme – si totodata singurele semne ale umanitatii – sint cuvintele. Cuvintul leaga si dezleaga totul in aceasta piesa aparent statica, in care nimic pare sa nu se schimbe, desi „ieri“ era cu siguranta altceva – si de aceea e mereu rostit cu nostalgie.
Se spune ca replica preferata a lui Beckett ar fi fost concluzia lui Hamm atunci cind Clov ii spune ca Nagg plinge: „Atunci traieste“. Pe de alta parte, pentru autor cea mai importanta propozitie din piesa era afirmatia lui Nell, ca „Nimic nu e mai amuzant ca nefericirea“. Beckett chiar a montat aceasta piesa cautind sa arate partea amuzanta din nefericire.
Si pentru luxemburghezul Charles Muller partea umoristica a piesei este semnificativa, dupa cum a marturisit inainte de avanpremiera de la Sibiu. Charles Muller a revitalizat Theatre d’Esch-sur-Alzette, fiind un regizor deschis spre nou, care pledeaza pentru originalitate si aducerea spectacolelor montate aproape de spiritul vremii sau de specificul cultural in care sint prezentate, lucru pe care il realizeaza si in Sfirsit de partida.
Remarcabile in acest spectacol sint decorurile si scenografia – un decor post-industrial, rece, o podea cu balti pline de apa ruginie –, dar si jocul actorilor, foarte bine pusi in valoare. Lui Pali Vecsei, unul dintre cei mai interesanti actori tineri ai teatrului sibian, rolul lui Clov ii vine minunat – Clov este probabil personajul care reuseste cel mai bine sa ne arate latura amuzanta a nefericirii.
Sfirsit de partida, de Samuel Beckett
» Regia: Charles Muller
» Decorul si costumele: Anouk Schiltz
» Dramaturgia: Guy Wagner
» Light design: Zeljko Sestak
» Cu: Cristian Stanca, Pali Vecsei, Mariana Presecan, Dan Glasu