„Se stie ca alte tari cind traduc, si in special tarile occidentale europene, o fac in special din literatura vie, nu din literatura canonica. Ani de zile Romania a exportat scriitori canonici. A lasat sa se traduca Eminescu, dar nu in secolul al XIX-lea, ci in secolul XX, Rebreanu – dar nu in anii ’20-’30, ci in anii ’90 si asa mai departe. Cred ca, in mod normal, noi trebuie sa contam pe traducerea autorilor contemporani“, a spus Manolescu.
Punctul de plecare al dezbaterii „Nu ne vindem tara, doar literatura“, moderata de Florin Bican, a fost faptul ca, in timp ce programele initiate de Institut, destinate promovarii literaturii contemporane, au avut succes, nu la fel s-a intimplat si in ceea ce-i priveste pe autorii clasici. La discutia despre vizibilitatea internationala redusa a autorilor din canonul literar romanesc si eventualele strategii de promovare a acestora au participat Nicolae Manolescu, Liviu Papadima, Carmen Musat, Ion Pop, Ion Simut, Luminita Marcu, Jean Harris, precum si Horia Roman Patapievici si Tania Radu.
S-a pomenit despre succesul Tiganiadei si al Ultimei nopti de dragoste…, despre ideea lui Adam Michnik de a face o librarie romaneasca in Polonia, insa, din pacate, doar la atit se rezuma aspectele pozitive in ceea ce priveste promovarea literaturii romane clasice in afara tarii. „Nu ar trebui sa ne facem grji ca nu ajunge la export ceea ce ar trebui“, a declarat Liviu Papadima, decanul Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti. Ideea ca „exportul“ se face, mai ales, in functie de interesul local, de specificul cultural al fiecarei tari, ca decizia de a publica sau nu un anumit autor depinde in primul rind de editorii si cititorii din tara respectiva a fost sutinuta de toti participantii la dezbatere.
Lectorii romani din strainatate ar trebui sa fie in acelasi timp si promotori ai culturii. Dar sint tot mai putini profesori interesati de aceste posturi. Ei se confrunta oricum cu problema lipsei cartilor romanesti din biblioteci, cu lipsa de reviste culturale.
Nici eventualii traducatori straini nu au la dispozitie antologii. Si daca scriitorii romani tradusi ar mai putea fi gasiti in librarii din strainatate, din librariile din Romania lipsesc cu desavirsire.
Citeva solutii
Daca pentru Horia Roman Patapievici, presedintele ICR, problema principala este ca promovarea culturii romane nu se face de destul timp, pentru Manolescu impedimentul il reprezinta lipsa de finantare. „Dati-mi bani si va promovez cultura romana in strainatate“, a zis actualul ambasador la UNESCO, subliniind ca Ministerul de Externe nu are nici un ban pentru cultura. Carmen Musat, redactor-sef al saptaminalului „Observator cultural“, a propus adoptarea modelului Institutului Polonez care, de doua ori pe an, publica cataloage cu cite 30 de autori (clasici si contemporani), cataloage care apoi sint trimise inclusiv la tirgurile la care Polonia nu are stand. In acelasi timp, bursierii inclusi in programele ICR-ului ar putea fi folositi pentru editarea de antologii si pentru promovarea cartilor romanesti.
Despre cataloage a vorbit si Ion Simut, dar el a propus ca acestea sa fie subordonate unei teme. Dar solutia cea mai la indemina este Internetul, unde cei interesati ar putea gasi cel putin o lista a tuturor autorilor romani tradusi si unde au aparut cartile. Iar textele celor la care nu se mai pune problema drepturilor de autor ar putea fi postate sub forma de carti electronice. Clasicii au nevoie nu numai de un traducator de factura clasica, ci si sa fie pusi in contextul local. Trebuie sa explice cineva si de ce sint ei importanti. Interesati de clasici sint, in primul rind, cei din zona universitara. Iar Tania Radu, vicepresedinte al ICR, a anuntat ca ICR-ul pregateste o linie de finantare pentru traducerea scriitorilor canonici, destinata doar editurilor universitare.