Pe albumul cu care au debutat in 2003, Old World Underground, Where Are You
Now?, cei de la Metric au avut o piesa care spune mai mult decit orice
prezentare: „Cerem prea mult probabil/ Pentru ca nu gasim decit// Disco mort/
Funk mort/ Rock and roll mort// Refacem//”.
Emily este fiica unui poet canadian, Paul Haines. Nascuta la New Delhi, in
India, se spune ca Emily a fost mereu insotita de muzici alese de tatal sau.
Acesta obisnuia sa inregistreze pentru ea casete cu piese din genuri cit se
poate de diverse. In adolescenta, Emily i-a intilnit pe Amy Milan si Kevin Drew,
alaturi de care a luat parte mai tirziu la infiintarea trupei Broken Social
Scene. Dar cei trei si-au inceput aventura muzicala inca din liceu, inregistrind
primele piese pe la inceputul anilor ’90. Inainte de infiintarea trupei Metric,
Haines avea deja doua albume solo – Cut in Half si Also Double. Luna aceasta
este asteptat al treilea album al sau, Knives Don’t Have Your Back.
In ultimii doi ani au ajuns peste tot
Debutul trupei Metric in 2003 a fost interpretat drept o declaratie, o
renuntare in fata transformarii miscarilor underground din anii ’50-’70 –
inconjurate de o aura romantica – in produs comercial. „Ia o lopata si
creeaza-ti propriul refugiu subteran”, spunea un comunicat de presa din partea
trupei Metric in acele vremuri. Timp de un an au concertat in cluburi obscure,
dar, cum spun tot ei, si-au dat seama ca este mult mai interesant sa iasa spre
publicul larg, profitind de faptul ca au ajuns destul de cunoscuti ca sa cinte
atit pentru fanii unei muzici experimentale, cit si pentru nostalgicii miscarii
pop.
In ultimii doi ani s-au laudat ca au ajuns peste tot: la MTV, la posturile de
radio comerciale, dar si in cinematografele de arta din Franta (dupa ce au
aparut in pelicula Clean a lui Olivier Assayas).
Anul trecut, Metric lansau al doilea LP, Live It Out. Pina si criticii cei
mai acizi au simtit nevoia sa recunoasca faptul ca „Emily Haines poate sa faca
un cintec de betie precum 10.000 de sticle pe perete sa sune ca si cum ar tine
de sex”. Pe de alta parte, unii comentatori au sesizat provocarea pe care si-o
ofera trupa odata cu al doilea album. „Este muzica unei trupe care se
straduieste sa inteleaga ceea ce se intimpla in jurul ei. Si asta cuprinde
elemente politice, emotionale si muzicale”, scria Peter Funk pentru „PopMaters”.
Cam asta se intimpla atunci cind muzicile underground iau comercialul in brate
si nu-i mai dau drumul decit de la inaltime.