Eu as opta pentru prima varianta: daca gresesc, macar sa gresesc singur. In plus, nu subapreciez niciodata pofta unui seaman de-al meu de a ma trage pe sfoara. Mai ales daca e vorba de un specialist in jocul inmultirii banilor.
Am unele argumente. S-ar putea sa nu fie neaparat convingatoare, dar – cred eu – merita macar vreo doua minute de meditatie. Inainte de asta, sa stabilim un lucru: economia nu este o stiinta. Nu este. E o propozitie pe care nu am scornit-o eu, ci o sustin specialistii in economie insisi. Atunci cind un agent de asigurari, un reprezentant al vreunei banci, al unui fond de investitii sau de pensii private ii spune unui client ca investitiile lor sint sigure, minte sau – mai grav – se autoiluzioneaza. Nu exista investitii sigure. E o iluzie creata de forma ce ascunde fondul: economistii lucreaza cu cifre, deci cu lucruri precise. Nu e asa: ei speculeaza cu cifre.
Unul din argumentele mele este actuala criza mondiala si anvergura ei. Desi cauzele ei nu sint cunoscute in detaliu, ba chiar sint subiect de controverse (ceea ce sustine ideea de mai sus), exista o intrebare simpla: de ce nu s-a sesizat nimeni inainte ca lucrurile sa ia o asemenea amploare? De ce nu a observat nimeni cum se acumuleaza credite peste credite neperformante decit odata cu prabusirea unor fonduri de investitii gigantice si dintre cele mai respectabile? Explicatiile posibile se pot imparti in doua familii.
Una este cea a prostiei/incompetentei: nu s-a sesizat nimeni fiindca in sistemul financiar mondial se ascund o multime de functionari incapabili, dintre care multi au reusit sa acceada in functii importante prin diverse metode. E destul de improbabil, dar nu imposibil. E suficient sa ne gindim la modelul de succes bancar romanesc: profiturile imense ale bancilor venite in Romania s-au acumulat pe baza creditelor cu dobinzi gigantice, acordate in conditii injuste pentru debitori. Practic, pentru a-si spori profitul, o banca nu avea decit sa modifice dobinzile unui credit deja acordat, iar beneficiarul creditului era nevoit sa se supuna. Asa profit se pricepe sa obtina oricine. O fac si camatarii neautorizati, nu doar bancile.
A doua explicatie ar fi cea a relei-vointe. Pare mai logica, fiindca porneste de la ideea competentei economistilor, dar nu e neaparat si cea adevarata. Iar din perspectiva mea, de cetatean obisnuit, oricum nu conteaza.
Daca ar trebui sa va incredintati banii pe mina unor oameni de afaceri care sa se joace de-a economia cu banii dumneavoastra si ati avea de ales intre un grup de incompetenti si altul de afaceristi verosi, pe care i-ati alege?
Nu-i prea greu. Mai ales ca exista riscul ca specialistii in credite si investitii sa fie si una, si alta.