Am fost de la prima vizionare un fan al filmului pentru ca mi s-a parut, in ciuda inceputului mai greu si a citorva ingrosari, un film adevarat, ba chiar unul foarte puternic. Am avut impresia ca cineastul are un simt cinematografic foarte acut, nu stiu daca mai puternic sau la fel de puternic ca simtul replicii. Prima dovada din desfasurarea filmului: scurta secventa in care profesorul Manescu intra in circiuma pe linga care trece un buflea cintind la un instrument dezacordat. Un apropo la recitalul fanfarei din studio, dar mai ales la simfonia strimba din emisiunea despre misterele Revolutiei. Daca teoria spune ca toate lucrurile importante iradiaza de la centru spre periferie, e la fel de adevarat ca periferia tinde tot timpul sa copieze centrul. Deci daca la Bucuresti, unde e bataia pestelui, a fost revolutie, de ce n-ar fi fost revolutie si la Vaslui? Ideea e simpla, hilara si geniala. E un amanunt cu valoare, care ma face sa cred, laolalta cu increngatura de glume instant, dar deloc superficiale, ca filmul i-ar fi placut lui Caragiale.
A fost sau n-a fost? pleaca de la o emisiune TV reala, petrecuta acum sase ani chiar la Vaslui, in cadrul careia moderatorul si cei doi invitati incercau sa decida o data pentru totdeauna, cu pixul in mina, cu calcule pe ceas, daca a avut sau n-a avut loc o revolutie la Vaslui. Pina la urma, totul se reduce la o chestie clara, verificabila: inainte de 12.08 – revolutie, dupa 12.08 – ciuciu. Porumboiu face astfel ca din amanunte matematice ridicole si dintr-un umor care apasa pedala pina la final sa iasa de fapt un film trist despre oamenii tristi care sintem, neputinciosi in a intelege ce ni se intimpla. A fost sau n-a fost? poate distra spectatorul care se opreste la primul nivel, dar poate in acelasi timp sa-l trimita si mai departe – la o radiografie a Romaniei la aproape 17 ani de la revolutie. Una ironica, dar lipsita de rautate. Autorul spune modest ca n-a vrut decit sa prezinte trei istorii personale, dar eu sint convinsa ca si-a propus mai mult de-atit.
O generatie care poate judeca obiectiv
Poate ca sint planetele in asa fel aliniate ca in acest an trei filme semnate de trei tineri cineasti sa trateze momentul decembrie 1989. Fireste, nimeni nu-si imagineaza ca Radu Muntean, Catalin Mitulescu si Corneliu Porumboiu s-ar fi vorbit, dar probabil ca revolutia si-a epuizat timpul necesar digerarii nu numai pentru tinerii cineasti, ci si pentru generatia intreaga din care fac parte, adica generatia care poate judeca obiectiv. N-a trait revolutia in scutece, are amintirile vii, dar nu era suficient de mare pentru a fi apta sa faca compromisuri.
Felul in care Porumboiu se apropie de aceasta tema a revolutiei – atit de tocita, plictisitoare aproape, cu atit mai mult cu cit n-a fost clarificata – mi se pare inteligent, subtil si de o tandrete esentiala la care nu m-as fi asteptat. Ma refer la copertele filmului, mai ales la finalul lui, la cadrele statice cu felinarele care se aprind pe rind in vecinatatea unor blocuri dezolante. Plus comentariul din off al operatorului de televiziune care preia mesajul autorului: „Tot ce-mi amintesc eu de la revolutie este ca era liniste si frumos”. Asta ne propune Corneliu Porumboiu, ceea nu inseamna ca ar trebui sa uitam, sa idealizam, sa edulcoram revolutia (trecutul). Doar sa o punem in ramele corecte. De aceea introducerea telefonului de la femeia al carei fiu a murit la revolutie – o necesara corectare de directie. A fost sau n-a fost? e un film care te face sa rizi si sa plingi in acelasi timp.
A fost sau n-a fost? – 2006, scenariul si regia: Corneliu Porumboiu. Cu: Mircea Andreescu, Ion Sapdaru, Teodor Corban. Imaginea Marius Panduru. Film 100% independent.