Sa luam exemplul lui A.D. Xenopol. Profesorul universitar a fost ani la rind comentator la „Evenimentul de Iasi“. Era solicitat aici in legatura cu problemele arzatoare. Cind sint examene de dat, Xenopol e intervievat despre nivelul educatiei secundare pe care nu ezita sa o critice pentru felul in care asigura „propasirea cunostintelor“. „Instructia a servit deci foarte putin la incordarea puterilor trebuitoare luptei pentru existenta. Scoalele noastre au fost toate organizate a pregati functionari… si nimene nu mai nazuieste azi a se indeletnici cu daraveri productive“, spunea Xenopol in numarul din 11 februarie 1900. Il vedem apoi comentind despre decaderea Iasului dupa pierderea statutului de capitala. „Nici un glas nu s-a ridicat de nicaieri pentru sustinerea vechii capitale a Moldovei. Si ea pere azi pe altarul Unirei, pe care ea insasi s-a insingerat“, suferea el patetic. Cind regele Carol I se va afla in vizita la Iasi, Xenopol ii va adresa o scrisoare deschisa. El scrie despre falimentele din oras, despre sentimentul de decadere, despre lipsa de speranta si implora ajutorul caci „Sire, Iasul se duce!“. Il vom vedea implicat si in certurile politice, si in disputele antisemite.
Dar l-am mai gasit pe Xenopol intr-o ipostaza. E una surprinzatoare, atit de umana si atit de vie…
Pe 2 mai 1900, la mica publicitate a aparut urmatorul anunt: „Am pierdut un bold de cravata facut din o moneda antica din aur masiv (capul lui Filip al II-lea). Gasitorul este rugat a mi-l aduce. Va primi recompensa. A.D. Xenopol, strada Unirea 10“.
Anuntul a fost republicat in saptaminile urmatoare, semn ca nu-l gasise.Mi-l imaginez pe Xenopol cautindu-si nervos boldul lui de cravata din moneda cu efigia lui Filip al II-lea, apoi pregatindu-si comentariul pentru „Evenimentul“.
„Sire, Iasul de duce!“