Cum o buna bucata din film se desfasoara astfel, noi cu totii asteptam ca Brad Pitt sa intinereasca odata si sa ajunga in dreptul personajului interpretat de Cate Blanchett, adica la aceeasi virsta, pentru a-si consuma o data lovestory-ul.
Daca vrei sa-ti placa filmul lui David Fincher, nu trebuie sa-l iei pas cu pas, pentru ca o sa-l compari pe Benjamin fie cu Chucky, fie cu Mickey Rooney la senectute, dar daca reusesti sa privesti dincolo de personaj si sa-l urmaresti in relatie cu ceilalti, vei fi mult mai cistigat.
Mi-a placut filmul lui Fincher pentru latura lui nostalgica. Nostalgie in avans pentru oamenii pe care la un moment dat ii vei pierde, nostalgie care da locurilor din care inca nu ai plecat o aura speciala. Realizatorii n-au dorit sa filmeze din prima in New Orleans, dar faptul ca pe urma tot acolo au turnat a transformat filmul cu totul. Apropourile la distrugerile umane si materiale facute de Uraganul Katrina sint discrete, dar nu atit de discrete incit sa risti sa nu le observi. Iar ele reverbereaza mai ales in relatiile umane, dintre care cea mai emotionanta este nu cea dintre Benjamin si Daisy, supusa timing-ului, ci cea dintre Benjamin si mama sa adoptiva, interpretata de extraordinara Taraji P. Henson (nominalizata la Oscar pentru acest rol). Queenie e ca pisica ce adopta un pui de rata orfan. N-o intereseaza ca ea e de culoare, iar Benjamin alb sau ca e in ochii celorlalti un mic monstru. Dumnezeu i l-a trimis sa aiba grija de el, si dupa aceasta logica evidenta ii ocroteste viata pina cind el hotaraste ca trebuie sa-si ia zborul. Si atunci il lasa sa zboare, fara a-l iubi mai putin, fara a-i reprosa ca nu ramine sa-i intoarca sacrificiul.
Filmul nu sta doar in povestea de dragoste
Aceasta iubire profunda si atit de naturala incit nu e nici o clipa supusa discutiei sustine pe dedesubt intreg filmul, la fel cum nutreste si intinerirea/maturizarea eroului. Imaginea lui Claudio Miranda si muzica lui Alexandre Desplat creeaza o plasa nostalgica unde spatiile sint mereu invaluite de un dublu de fum – ce vor deveni dupa trecerea timpului. Intinerirea eroului da lumii in care traieste si in viziunea lui David Fincher un aer pe jumatate tragic, pentru ca vezi mai acut, prin ochii lui Benjamin, ca lucrurile nu ramin niciodata intr-un loc si ca tot ce poti face e sa-ti traiesti prezentul cit de bine poti.
Din nou, filmul nu sta doar in povestea de dragoste dintre doi oameni care se apropie si se indeparteaza ca doua planete al caror punct de intilnire e infim in economia universului, ci si in ceea ce se creeaza pe dedesubtul ecranului din comunicarea tuturor firelor povestii cu celelalte elemente. Spre deosebire de mult-prea-oscarizatul Slumdog Millionaire, aici e mult mai mult pe dedesubt, oricit de neverosimil ar fi filmul pe mari bucati. OK, nu esti dispus sa o vezi pe eroina tinindu-si iubitul-bebelus in brate, dar pariul lui Fincher – pe care cred ca in mare l-a cistigat – a fost sa te faca sa vezi ca ce da valoare unei vieti e sa-i tii pe cei dragi cit mai mult alaturi si, mai ales, sa stii sa le dai drumul.
Strania poveste a lui Benjamin Button/
The Curious Case of Benjamin Button, 2008. Regia: David Fincher.
Scenariul: Eric Roth.
Cu: Brad Pitt, Cate Blanchett,
Julia Ormond,Taraji P. Henson,
Jason Flemyng