Scriitorul canadian William Gibson a fost primul care a dat un nume acestui nou spatiu, cyberspace (ciberspatiu), in romanul sau Neuromancer (1984). In urmatoarele doua decenii termenul a fost asimilat de toti cei care studiau tehnologia informatiei ca reprezentind o noua etapa la care a ajuns civilizatia sub influenta tehnologiei. Ciberspatiul nu exista in realitate, este un nou univers virtual multidimensional, creat si sustinut de computere si liniile de comunicare, modem-uri si noduri de retea. Informatia in format digital care se vehiculeaza este non-liniara, binomul spatiu-timp cistigind noi sensuri si semnificatii.
Prin intermediul ciberspatiului, utilizatorii experimenteaza trairi multisenzoriale care le pot reconfigura viata actuala. In Japonia, spre exemplu, unde exista o cultura a Internetului foarte dezvoltata, s-au efectuat studii pe tineri adolescenti, care isi petreceau tot timpul in propria camera conectati la Internet prin intermediul computerului. Comunicarea in ciberspatiu cu interlocutori reali sau virtuali, precum si accesul la lumile create in acest spatiu inteligent au avut ca rezultat „decuplarea” lor de la realitatea fizica. Simularile si reprezentarile din ciberspatiu au substituit nevoia lor fireasca de socializare, realizata acum, aparent mai facil, dar si artificial, prin interactiunea cu tastatura sau cu joystick-ul consolei de jocuri interactive.
Curatoarea japoneza Yuko Hasegava a analizat aceste schimbari la nivelul constiintei si al productiei artistice in era digitala, cu ocazia expozitiei organizate de ea in cadrul Bienalei de la Istanbul din 2001. Prin conceptul de Egofugal, ea a incercat sa dea o noua dimensiune individului in raport cu comunitatea, intr-o epoca tehnologica dominata de comunicatiile interactive in retea, ingineria genetica si inteligenta artificiala. Cuvintul „Egofugal” este compus din cartezianul ego si latinescul fugal (evadare) si reprezinta o noua stare a raportului dintre sine si ceilalti, dintre individual si colectiv.
Mentinind diversitatea indivizilor, egofugalitatea pune in valoare o atitudine de continua coexistenta cu ceilalti in ideea formarii unui spatiu metafizic in care constiinta, informatia, corporalitatea, inteligenta, timpul, viteza si acceleratia, spatiul sint gestionate conform unei noi macro-ordini. Caracterul dual al constiintei (constiinta personala – constiinta colectiva) presupune definirea acestui nou tip de existenta, in care unitatea informatiilor receptate senzorial duce la o trecere catre un nou nivel informational al ambientului inteligent si transparent.
Singuratatile s-au unit astfel digital prin modem-uri si cabluri de retea in cautarea unei fericiri virtuale comune…