Ce influenta a avut asupra muzicii dvs. destinul regiunii in care ati crescut si v-ati format? Au tensiunile istorice un corespondent puternic in muzica?
Sigur, toate se leaga intre ele. Daca vorbim despre locul in care m-am nascut, atunci e firesc sa amintesc de parintii mei, de un anume talent nativ. Chiar scoala la care am mers in copilarie a avut o mare influenta asupra mea prin faptul ca am fost permanent incurajat de profesori. Nu am fost, de altfel, atras de la bun inceput de chitara, imi placeau mult vioara si pianul. Pe atunci, chitara mi se parea un instrument oribil. Viitorul avea sa imi demonstreze insa cu totul altceva. Cit despre destinul politic al Muntenegrului, nu se poate spune cu certitudine ca acesta isi poate pune amprenta asupra unui muzician sau cel putin nu imi dau eu seama. Dar cind NATO a bombardat Iugoslavia, la sfirsitul anilor ‘90, studiam deja in Belgrad, eu voiam sa iau parte la multe concursuri, sa calatoresc deci. Si ma temeam de faptul ca as fi putut fi ucis, atmosfera era una foarte incarcata din toate punctele de vedere.
Occidentul a imbratisat in ultimele decenii muzicieni proveniti din Balcanii de Est sau de Vest. Cum explicati aceasta atractie a Occidentului pentru muzica Balcanilor?
Inteleg ca este un subiect interesant pentru dvs., dar nu stiu daca aceasta atractie are neaparat legatura cu climatul politic instabil. Dar asa cum si sirbii sau romanii sint atrasi de muzica ce vine din Occident, mi se pare la fel de firesc sa se intimple si invers. Si mie imi place mult sa iau contact cu alte culturi, mi-a placut sa merg in India si sa ascult muzica de acolo.
Ce ar fi fost Goran Krivokapic fara Occident? Sau, mai precis, fara profesorii din Occident si fara marketingul “sanatos”?
Cu siguranta, profesorii au avut o influenta puternica asupra personalitatii mele in primul rind, apoi asupra felului in care ma exprim muzical. Fara ei as fi fost altul, as fi ramas doar cu ceea ce m-au invatat doar profesorii de la Belgrad. Dar studiile din Germania si din Olanda au reprezentat pentru mine un pas firesc, asa mi s-a parut ca trebuie sa se intimple lucrurile mai departe.
Simtiti vreo diferenta atunci cind cintati in tari precum Romania, in tarile din fostul bloc sovietic, fata de cele in care ati cistigat majoritatea premiilor?
Sigur ca intotdeauna sint diferente, la fel cum diferita este si reactia publicului din fiecare tara. Statele Unite sint foarte diferite ca reactie, la fel cum Europa e cu totul altceva, iar aceasta, la rindu-i, nu poate fi vazuta ca un intreg. In timpul turneului meu in S.U.A. am reusit sa dezvolt un anumit tip de discurs cu care sa ma adresez publicului, inclusiv am creat citeva glume care sa destinda atmosfera. Citeva luni mai tirziu, am avut un concert in Germania, la Koln, am incercat sa folosesc o parte din glume si am fost socat ca in sala era o tacere absoluta, nimeni nu schita nici un gest, ce sa mai vorbim de risete. Repet, exersasem reteta in multe sali americane, acolo oamenii “mureau de ris”, in schimb la Koln nimeni n-a prins nici o gluma, chiar m-am simtit prost. E socanta, prin urmare, diferenta culturala si te confrunti, ca artist, cu asteptari diferite din partea publicului tau international. Publicul din Romania mi s-a parut foarte asemanator cu acela din Rusia si, de altfel, din mai toate tarile est-europene, adica foarte cald.
Avem imaginea chitaristului singur pe scena, in recital, in fata a sute de oameni. Unul pentru toti sau unul impotriva tuturor?
Ma simt parte din public si asta e ceva ce ma defineste, asta urmaresc in concerte. Pot sa ma ascult pe mine prin intermediul urechilor lor si sa ma vad prin ochii lor.
Interpretari ale dvs. se gasesc pe Internet, pot fi descarcate de pe diverse site-uri. Considerati ca aceasta este piraterie sau popularizare?
Depinde din ce unghi privesti problema asta. Munca mea consta in primul rind in a cinta bine, iar partea financiara o las in seama companiilor de discuri si a managerilor.
Biografie
» Nascut in 1979 in Muntenegru, Goran incepe chitara la virsta de 8 ani in tara sa natala, alaturi de profesorul Mico Poznanovic. Termina studiile Facultatii de Arte din Belgrad in 2000, continuind apoi la Universitatea de Muzica din Koln sub indrumarea profesorilor Roberto Aussel si Hubert Kappel. Tot in acest timp obtine diploma de doctorat a Conservatorului din Maastrich, Olanda, sub egida chitaristului Carlo Marchione.
» Incepind cu 1994 cistiga un numar record de premii I, nu mai putin de 18, la cele mai importante concursuri de chitara clasica, intre care si la Guitar Foundation of America International Solo Competition in Montreal (Canada, 2004) – suprema incununare pentru orice chitarist.
» A colaborat cu Orchestra de Camera Slovaca, Filarmonica din Belgrad, Orchestra Simfonica din Chile si a sustinut numeroase recitaluri individuale, precum si masterclass-uri la festivaluri de chitara sau de muzica din Franta, Germania, Olanda, Italia, Chile, Cehia, Slovacia, Serbia, Grecia, Statele Unite, Canada, Mexic si Africa de Sud.
» In 2005 a inregistrat primul sau CD, pentru compania Naxos, foarte bine primit in rindul criticilor, CD care de altfel obtine anul urmator (2006) si distinctia “Chitara de Aur”.