Asadar, un mic who’s who: Renaud e un tip blond, neras, cam vagabond, figura tipica a cintaretului francez de stinga (aniversarea de 16 ani si-a sarbatorit-o pe baricadele din Cartierul Latin, in mai ’68, cind a si compus prima melodie, Creve salope). Fan Mitterrand, Bob Dylan, Bruce Springsteen. Inamic al lui Nicolas Sarkozy, catindatul UMP (Uniunea pentru o Miscare Populara) la alegerile prezidentiale de anul viitor. Johnny Hallyday e eternul penibil al incercarilor rock din muzica franceza, un Gabriel Cotabita mai plin de sine.
In fine, Doc Gyneco e un rapper care acum vreo citiva ani chiar avea succes. A, da: iar melodia lui Renaud care a stirnit discutia se cheama Elle est facho (Ea-i fascista), e mult mai slaba decit alte cintece celebre de-ale lui (cum ar fi tandrul Morgane de toi), dar are niste versuri de li se face pielea de gaina tuturor simpatizantilor Sarko: donsoara despre care e vorba e „Mai degraba CIA decit KGB,/ Si mai Pinochet decit Allende/ Trebuie spus ca e proasta ca o vitica/ Ea e fascista/ (…) Si voteaza cu Sarko”. Ati inteles, sper. Problema lui Renaud e ca „Sarkozy e un Le Pen mai mic, un republican un pic mai de nadejde, in hainele dreptei clasice”, si ca simpatizantii Frontului National vor vota in al doilea tur chiar cu Sarko, daca va fi cazul. Suna in continuare a banda desenata? Se prea poate. Asa e Franta pregatindu-se de alegeri, cu autobiografii ale principalilor candidati care se vind in mii de exemplare si cu diversi cintareti/ circari/ scriitori care isi dau in petec si arunca aiurea unii in altii cu venin. Dincolo de toate astea, cetateanul e turmentat. Dar despre asta – in Enticlopedia viitoare.