Surpriza este de proportii relativ mari in mica lume a melomanilor ce risca sa fie privati, aparent, de articolele serioase si bine informate care faceau, de mai bine de 30 de ani, mindria lunarului “Le Monde de la musique”. Nu este deloc clar ce se va intimpla cu redactia acestuia, in ce masura va fi resorbita de cea de la “Repertoire” si in ce masura absorbtia va schimba si stilul prezentarii discurilor. Ultima editie a “Le Monde de la Musique” poarta numarul 340, cel din urma de la “Repertoire” – doar 110. Daca “Le Monde”-ul si-a pastrat intotdeauna maniera clasica de a recenza un disc, iar prezentarile unui Georges Gad sau Patrick Szernovicz faceau figura de referinta, “Repertoire” s-a nascut ca o dizidenta, expresie a unui soi de iconoclasm al unei parti a criticilor parizieni, inclinati adesea sa respinga pina la a distruge reputatia unui disc sau interpret. “Repertoire” nu este, de altfel, la prima fuziune, inghitind acum citiva ani eleganta revista belgiana “Classica”, de la care a preluat pe linga titulatura, din cind in cind, placerea unor ample reportaje foto din locuri faimoase ale muzicii. Ultimul numar include un asemenea reportaj, de la Cremona, cu fotografii ale atelierelor lutierilor in voga astazi.
Decizia de fuziune, se spune in cele doua editoriale identice, ar fi fost luata de grupul Les Echos, care este proprietarul lui “Le Monde de la musique”, si de grupul Express Roularta, care detine “Classica-Repertoire”. Singurul detaliu clar despre viitoarea revista este ca redactorul-sef va fi Bertrand Dermoncourt, critic de la “Classica-Repertoire”. Nici un indiciu despre titlul noii reviste, cum vor fi impartite competentele celor doua redactii, cum vor fi redactiile micsorate.
Altfel, dincolo de un limbaj pseudo-poetic (fuziunea este “o simfonie noua la care va invitam”) si un citat din Shakespeare despre puterea muzicii, vina pentru decizia luata brusc este aruncata pe ceea ce liderii celor doua grupuri de presa numesc “o barbarie brusca” abatuta asupra muzicii, impreuna cu un bagaj de “neologisme cacofonizante: download, playlist, streaming, audionaut…”.
Nu-i ramine fiecaruia decit sa subinteleaga ceea ce autorii editorialului nu indraznesc, aparent, sa spuna pina la capat, anume ca multimea revistelor si a site-urilor muzicale existente pe Internet a facut sa scada numarul de lectori si de abonati ai revistelor muzicale tiparite. In mod ciudat, fuziunea rapida nu pare sa fi lasat loc nici unei dezbateri a ziaristilor de la cele doua reviste afectate. Un “bilet” al redactiei de la “Le Monde de la Musique” este tiparit pe una din paginile interioare ale revistei, cu titlul “De la o casatorie la alta…” si se aseamana mai mult unui necrolog.
El aminteste o realitate, anume ca “Le Monde de la musique” a fost de-a lungul deceniilor “un punct de intilnire al tuturor pasiunilor. Sviatoslav Richter, Dietrich Fischer-Dieskau sau Sergiu Celibidache, de obicei atit de avari in confidente, au acceptat sa se destanuie in coloanele noastre…”.
Ultimul numar include un interviu cu Angela Gheorghiu. Fara a se lasa mai prejos, cel din urma numar al revistei “Clasica-Repertoire” include un frumos omagiu adus sopranei Ileana Cotrubas ajunsa anul acesta la o virsta rotunda respectabila. Cum va arata in aprilie noua revista rezultat al fuziunii, va voi spune atunci…