– ?...
Lloyd! Ma gindeam ca tu esti. Mi se parea mie, da’ pentru o clipa am avut impresia ca te stiu dintr-un sitcom american, Doi barbati si jumatate. Era un episod cu o veverita...
... acelasi Bob... gay ca de obicei.
– Ha-ha. Nu te-am mai vazut de cit? Patru luni? Ba, parca erai acu doua saptamini la Festivalul Alunelor, linga Glastonbury… Sau poate era actorul din sitcom. Ce faci, batrine? Ti-a mai cazut parul, ai albit.
– Nu ma-ntreba…
– Pe unde te mai vede lumea? N-ai mai trecut de mult pe La Copacul Dolofan.
– Nu, am plecat din Hyde Park. Citeva saptamini am locuit la tara. M-am intors abia ieri in London…
– Arati groaznic. Ce ai?
– Probabil ai auzit de Marianna.
– Marianne? Curva?
– Nu era curva, Bob. Nu s-a culcat niciodata cu nimeni.
– He, he. Da, dar…
– …decit cu mine, Bob. Am fost impreuna.
– Fugi de aici!?
– E adevarat. Dintre toti stufosii ea m-a ales pe mine. Am fost singurul ei iubit, si acum s-a dus.
– Imi pare rau. Sincer, Lloyd, n-am stiut. Iarta-ma. Intr-adevar, am auzit de accident, dar de tine nu stiam.
– O porcarie. N-a avut nici o sansa.
– Multi patesc asta din cauza circulatiei pe stinga. Nu stiu sa se asigure. Se uita in cealalta parte si… Imi pare tare rau, Lloyd. Probabil ai fost devastat.
– Era superba. Parul ala roscat, aprins ca focul, supletea. Doamne, cum se misca, cum sarea. Era o dansatoare innascuta. Am iubit-o, Bob, si tu esti primul caruia-i marturisesc asta. Marianna… Stii ca era romanca?
– Auzisem ceva… Erati un grup foarte vesel voi, cu Shelley si Frank, Maurice…
– Ea ne tinea impreuna, Bob. Venise pe jos dintr-un oras de munte din Romania. Un nume ciudat. Poate tocmai de asta l-am retinut. Vatra Dornei se numea. Pe jos, Bob, prin toata Europa.
– Tare.
– Plecase pentru ca era foarte frig, si turistii devenisera mai rai, o amageau cu zgomote de nuci false ca s-o fotografieze si cind venea la ei nu-i dadeau nimic. Aici si-a gasit libertatea, boema parcurilor, pe mine. Marianna… Doamne, cum se catara. Si cum isi purta coada. Ce mult am iubit-o, Bob. Marianna. A murit atit de stupid.
– Multi patim asta, chiar si din cei mai experimentati. Stii doar ca nu ne putem feri de masini. Mai ales cind calatorim din parc in parc. Hai ca-ti fac cinste cu o aluna linga lac. Fac eu frumos la turisti. Hai.
– Multam, Bob. Chiar aveam nevoie de cineva cu care sa vorbesc. Am venit ieri de la tara si revazind locurile prin care nu de mult… Nu cred ca pot, Bob, nu rezist fara ea.
– Hai, o sa fie bine, ai sa vezi. Te iau la citeva sarituri prin copaci, mergem sa tragem lebedele de coada, ne strimbam la italieni, hai. Ai sa fii o cu totul alta veverita.
– Marianna…