Un copil corupt de americani – dupa cum se descrie – si, in acelasi timp, un copil impredictibil al literaturii japoneze – cum ii spun criticii –, Ryu Murakami are, cel putin in scris, personalitatea excentrica a unui enfant terrible. Japonezul nu orientalizeaza citusi de putin, asa ca luati-va gindul de la stampele si fineturile specifice. Pe alocuri, violenta imaginilor create aduce cu pasajele carnale ale lui Breat Easton Ellis (din American Pshyco), iar decorurile halucinante in care se desfasoara actiunea romanelor trec de la lacasurile – intime – ale dependentilor de orgii la cartierele – colective – sordide din Tokyo. Japonia toxica, America animalica si tema singuratatii tapeteaza paginile scriitorului. Incapacitatea niponilor de a protesta in fata imperialismului de tip US e exacerbata si plasata, sub forma unor istorisiri pline de sex si comparatii inedite, in Albastru nemarginit, aproape transparent.
Simbolul de neclintit al pacii si fortei, steagul american, e paravan pentru desfriul militarilor negri cu tirfele japoneze. Drogul e preludiul unui viol perpetuu, nu doar al spiritului individual, ci al unei intregi culturi. Cu patru ani inainte de aparitia acestui roman (1976), pe vremea cind locuia in Fussa (zona sudica a orasului Tokyo), Murakami s-a „desfatat” cu privelistea unei baze aeriene americane ce isi avea sediul acolo.
Realitatile intunecate din Tokyo se revarsa asemenea unor substante halucinogene
Un amalgam strident si temperamental, combinat cu exaltarea specifica anilor ’60, ii caracterizeaza reactia realmente vehementa la atmosfera postwar din Japonia. Iar Murakami nu se fereste sa spuna in Albastru… ca dezorientarea si aparenta nepasare pot fi armele celui slab, dar si cele mai perfide forme de boala ale unei societati.
Intre granite sordide plaseaza toxicomanii si, in general, orice fel de dependenti, lasind sa se reverse din istorisirile sale, asemenea unor substante halucinogene in trupul avid, realitatile intunecate din Tokyo. Despre amortirea mintilor japoneze dezbate in public ori comenteza in interviuri, criticind spiritul gregar, meschinaria, viziunea progresista promovata fara discernamint.
In ciuda expansivitatii economice, in prezent, spune Murakami, „Japonia e o lume mica, plata si mumificata”. „Totul e cumplit de asemanator. Nu mai exista Altii, la fel cum nu mai exista Noul sau Ciudatul.”
Elementul american impune cursul evenimentelor
Revenind la aceste obsesii si adaugindu-le elemente de „cercetare recenta” – asa-numitul fenomen enjo kosai, prostitutia in rindul fetelor de liceu –, Ryu Murakami publica in 1998 o noua poveste despre Japonia moderna. In supa miso (Editura Polirom, 2006) strabate cartierele de placeri din Tokyo pentru a gasi noi expresii ale singuratatii. Elementul american, aici reprezentat de personajul Frank, impune ca de obicei cursul evenimentelor.
Dupa ce isi imblinzeste accesele tiranice descarcindu-le in aventuri nocturne, il tiraste inexplicabil, cu puteri malefice, neobisnuite pe ghidul sau Kenji in afaceri singeroase. Ce se intimpla cind aventura strapunge cosmarul si cum intrepatrunderea a doua civilizatii poate echivala cu distrugerea a doua individualitati veti afla, in cele din urma, din „lectiile” acestui japonez razvratit. De aceasta data, cu lumina aprinsa.
„Societatea japoneza isi reduce cetatenii la uniformitate. Majoritatea nu are alta sansa decit sa se supuna valorilor ce ii sint impuse pentru a beneficia de protectie. Practic, la asta se reduce intreg sistemul. Inlantuiti de aceste reguli ale comunitatii, oamenii nu mai pot identifica notiuni precum cea de individualism. Si chiar daca unii dintre ei folosesc cuvintul individualism, o fac ca si cum ar avea intelesul de opozitie (inopinata) fata de mase. Insa intelesul corect al individualismului presupune ca fiecare persoana sa contribuie la imbunatatirea societatii sau a relatiilor interumane. Cu alte cuvinte, n-ar trebui sa urmezi ordinele primite «de sus» fara urma de judecata, ci ar trebui sa stii ca ai puterea sa li te opui tocmai prin aceasta judecata.” – Ryu Murakami.
Ryu Murakami s-a nascut in 1952 in orasul Sasebo. Primul sau roman, Albastru nemarginit, aproape transparent (1976), este distins cu prestigioasele premii literare japoneze Gunzo si Akutagawa. In scurt timp, romanul atinge vinzari de peste un milion de exemplare si este tradus in peste 10 limbi. Printre scrierile sale se numara Copii de aruncat (1980), 69 (1987), Ecstasy (1993), Cinemateca lui Ryu Murakami (1995) sau In supa miso (1998, distins cu Premiul Yomiuri). Murakami este, de asemenea, regizor, Tokyo Decadence fiind una dintre cele mai cunoscute pelicule ale sale.