Datorita acestor oameni care-si risca viata, lumea intreaga a aflat in 2007 de miscarile de strada incepute de calugarii budisti, carora li s-au adaugat si cetatenii. Filmul ridica nivelul emotiei gradat. De la surprinderea, cu camera zgiltiita, a unor proteste izolate, repede innabusite de politisti in civil, tensiunea creste odata ce apare coloana nesfirsita de calugari, iar comentariul din off ne spune ca religia le interzice preotilor budisti sa se amestece in politica, dar ca pot decide s-o faca in cazuri exceptionale. Istoria se scrie sub ochii tai, iar mecanismul prin care frica oamenilor se disipeaza, catalizat de solidaritate, devine aproape vizibil. Ce s-ar fi intimplat daca n-ar fi existat acesti operatori? Istoria nu mai poate exista azi independent de imagine. De aceea, toate aceste documentare te impiedica sa (mai) crezi ca ceea ce se intimpla in lume nu e si responsabilitatea ta. In timpul discutiei cu Ashin Sopaka au circulat prin public mai multe foi pe care am semnat pentru eliberarea prizonierilor politici din Birmania. Iar prezenta lui Emil Constantinescu s-a datorat faptului ca, atunci cind era presedinte, a semnat, impreuna cu alti sefi de state din fostul bloc comunist, o scrisoare similara. Daca Emil Constantinescu a facut comparatia cu pastravii, Ambasadorul Cehiei a spus ca “avem obligatia de a returna solidaritatea pe care tarile noastre au primit-o” atunci cind s-au eliberat de dictatura.
