Asta in primul rind. Insa acestui joc politic i s-a mai adaugat un ingredient. Iar ingredientul a fost insusi omul (politic) Crin Antonescu, care si-a dovedit cu aceasta ocazie un potential imens, in aceeasi masura surprinzator, de a capta atentia mass-mediei. Privit pina acum mai degraba ca un playboy ratacit pe scena politica, rebel fara cauza sau cu cauze diverse, dar niciodate fixe, Crin Antonescu a capatat brusc dimensiune. Si e greu de inteles de ce. In fond, nu e vreun cistigator al unor campanii electorale, nu are istorie in acest sens. Iar in partid n-a dovedit nicicum o strategie iesita din comun in lupta pentru sefie, contracandidatul sau, Calin Popescu-Tariceanu, infringindu-se mai degraba singur, prin incapacitatea sa de comunicare atit in exterior, cit si in interiorul propriei formatiuni politice. Si totusi, Crin Antonescu a devenit, in ochii multora, sinonim cu perspectiva schimbarii in fruntea statului.
Trebuie sa remarc mai intii, ca un fel de paranteza, o contradictie la care s-a supus mai toata presa in perioada aceasta. Comentariile, analizele cu privire la noul presedinte liberal au continut, in mod fundamental, aceste doua motive: 1. Crin Antonescu nu reprezinta nicidecum o schimbare reala in fruntea PNL, oamenii din spatele sau fiind cam aceiasi care s-au aflat, pentru o mai scurta sau mai lunga perioada, in spatele lui Tariceanu. Exemple bune in acest sens ar fi Dinu Patriciu sau Relu Fenechiu. 2. Crin Antonescu reprezinta posibilitatea (cea mai buna pe care o ofera in acest moment scena politica) schimbarii lui Traian Basescu la alegerile de la sfirsitul anului. Sint convins ca ati simtit deja contradictia de care pomeneam, iar silogismul e simplu: PNL nu a propus, pina acum, nici o alternativa la Basescu; Crin Antonescu nu a schimbat nimic in PNL; PNL nu poate sa propuna in continuare nici o alternativa la Basescu. Si totusi, nu o asemenea concluzie a razbatut din presa. Dimpotriva.
Si-atunci, daca dimpotriva, ramine sa ne intrebam in continuare ce-l recomanda pe noul presedinte liberal la inalta functie in stat la care aspira. Dincolo de carisma pe care omul o detine, am impresia ca un raspuns s-ar putea gasi nu la el, ci chiar la noi. La noi, cei din presa, la noi, cei din electorat, la noi, cei obositi. Obositi de personajele politice care, in 20 de ani, nu s-au schimbat esential. In toate partidele parlamentare, vedem de doua decenii in mare aceleasi chipuri, figurile noi fiind prea putine ca sa schimbe esential tabloul. Iar noi asteptam tocmai schimbarea tabloului. Crin Antonescu, desi la rindu-i politician de la inceputul anilor ‘90, are avantajul de a nu fi fost unul de prim-plan nici macar in ultimii ani.
Culmea e ca in favoarea lui Crin Antonescu a lucrat chiar presedintele Traian Basescu: vorbind permanent de reinnoirea clasei politice, inducindu-ne ideea asta la nivel de necesitate, i-a oferit viitorului sau oponent electoral un instrument de lupta. Iar Crin Antonescu deja pare a sti sa profite la maximum de orice asemenea instrument. E greu de facut predictii. Nu putem sti daca presedintele PNL va rezista la contraatacul mediatic pornit de Traian Basescu (din care ar putea face parte inclusiv brusca insufletire recenta a DNA-ului) sau la cel pe care va fi nevoit sa-l porneasca Mircea Geoana. E posibil ca spectacolul de presa sa nu-i fie suficient lui Antonescu pentru a intra in turul al doilea. Dar un lucru e cert: PNL-ul a reusit, in fapt, o schimbare importanta. Chiar daca nu una de fond, chiar daca presa nu se insala cind vorbeste de o continuitate paguboasa din punctul de vedere al influentelor la care e supus acest partid. Liberalii au reusit insa ceea ce nu pareau a mai avea resurse sa reuseasca: sa scoata din mineca un politician cu potential. Era singura optiune a acestui partid pentru a exista in continuare pe o scena politica ce capatase un pronuntat aspect bipolar. Mult prea pronuntat chiar, in conditiile in care cei doi poli se afla intr-o nenaturala din punct de vedere politic atractie reciproca.