Se uita cu o usoara invidie parinteasca la copilul sau, care inchidea discotecile la ora cind el se pregatea de munca. Cind au trecut anii astia, era sa se-ntrebe in timp ce ofta, dar a alungat gindul asta: eheeeh, acuma ce rost mai are, tre’ sa o iau din loc.
Si o lua din loc, si simtea cum i se clatina calciiele. Doar am mai facut asta, ii trecuse prin minte undeva in primele doua sute de metri. Avea emotii, de parca l-ar fi urmarit careva sa-i puna o nota la impresia artistica. Totusi nu este asa greu, dom’le, se imbarbata el la patru sute de metri, privind inspre soseaua serpuita pe care trebuia sa coboare. Cu gindul la traseul pe care-l avea de parcurs, fuse cit pe ce sa se-mpiedice de o bordura cam inalta si-si reprima o jumate de injuratura, ‘da ma-sii, au pus si-aici astia bordura!
Cind tocmai se gindea la bordura, auzi o poarta grea scrisnind in dreapta sa. O fata frumoasa, cum nu mai vazuse de mult, tocmai iesea dintr-o curte. S-a uitat la el, nu i-a zis nimic.
Nu mi-a zis nimic, oare nu ma stie?, s-a intrebat, usor iritat.
Fata, blonda cu ochi albastri, era imbracata cu o pereche de egari verzi si un hanorac galben aprins. Isi aranja cu gesturi grijulii parul si-si lasa gluga pe spate, tragindu-si cu un gest reflex ciorapii, dupa care o lua si ea la fuga.
Nu stia de ce, dar el simti nevoia sa grabeasca pasul, desi era constient ca, facind lucrul asta, risca sa nu-si termine cursa de jogging. Auzea pasii fetei in spatele sau si brusc constata amuzat ca nu ii mai trecuse nici un gind prin cap, de cind se intersectase cu fata. Se simtea ca un copil de sase ani, care alearga acasa cu o franzela in brate. Si, intocmai ca un copil de sase ani, uita de gindurile sale, uita de fata din spate, se rasuci brusc spre stinga si porni in alergat pe mijlocul soselei. Soseaua aia era pustie la acea ora din dimineata.
Dupa ce mai parcurse cam doua sute de metri, auzi din nou pasi in urma lui. De fapt, i-ar fi auzit si mai devreme, dar se gindea acum la o franzela rumena, pe care el si fratele lui o mincasera, odata, in drum spre casa. Si cum se gindea el la franzela aia, isi dadu seama ca fata cu pantaloni verzi si hanorac galben aprins e tot in spatele sau. Asta-i culmea, mai, mormai printre gifiituri. Se opri brusc, statu o secunda aplecat, cu miinile pe genunchi sa-si traga sufletul.
Cind fata ajunse in dreptul sau, vru sa-i faca semn sa se opreasca. Fata, simti chestia asta, avea oricum sa se opreasca. Fata se opri.
Mai fata, cine esti tu si de ce ma urmaresti?
Sint eu, Floarea-Soarelui, domnule presedinte!