Practica (oricit de aberant sistemul) era totusi o placere – luna de toamna petrecuta pe dealuri, lungi excursii cu colegii – fara uniforme! –, ore petrecute in vita de vie, struguri cit pofteai, cu ocheade printre ciorchini, cu povesti de dragoste crude, necrescute, ca niste circei abia ititi, acrisori…
Mi-am luat atunci o pereche de manusi de blana cu un deget, maro, care-mi dadeau probabil un aer de urangutan pui. Banii de pe traducere mi-i iau in vacanta la Sziget, imi ajung ori de-o pereche de blugi, ori de citeva bratari si-o geanta colorata, de la tarabele de pe insula. Imi plac premierele, asta-i tot.
Emil Brumaru: Am trait si eu azi o premiera. Poate o voi povesti cindva, acum inca sint sub vraja ei…
V.D.N.: Ii vine ei ziua de purtat palarie cu pana de paun. Nepovestite, premierele se rotunjesc. Se dodoloataie!
E.B.: Trebuie sa fi fost nostima ca urangutan pui! In ce clasa erai? Cit despre premiere, tot o sa fie! Destul de dodoloate, sper…
V.D.N.: Incepeam clasa a noua, 14 ani, chiar eram un pui de urangutan, abia-mi scosesem buletin. O sa fie? Premierele – unele sint de povestit, altele de nepovestit, dar altele-s chiar ele povesti… iar pentru unele bucurii platesti cu virf si indesat, dar asta-i alta poveste.
E.B.: Te si vad, la 14 ani, printre ciorchini de struguri, aruncind ocheade… Eu eram la o scoala, pe la virsta aceea, doar cu baieti… Tot liceul, de fapt cele zece clase, l-am facut asa… Normal, ne indragosteam de profe, in lipsa de colege… Mai ales de profa de romana, Blanaru; pacat ca nu ma prea suporta, avea un cui impotriva mea de cind am dat ca exemplu de propozitie simpla: Eu maninc! A considerat ca-mi bat joc de dinsa si era cit pe ce sa ma dea afara din ora!!! Cred ca antipatia pentru mine era un transfer al ricai ei fata de maica-mea, pe care o cunostea, amindoua treceau drept femei frumoase! Sau ma inamoram de cea de matematica, foarte tinara si cam gravida, dar asta nu conta… Ei bine, ea chiar m-a dat afara din clasa fiindca ma uitam foarte fix si lacom, din banca a patra, la sinii enormi, umflati deja de lapte! Si inca nu se facea practica agricola pe vremea mea… Cine stie ce ispravi mi s-ar mai fi intimplat printre cocenii de papusoi!
V.D.N.: Si eu am fost tot la o scoala de baieti! Fosta… As putea idiliza, dar as minti. Proful de desen, poreclit Creoane (dupa propria lui pronuntie schioapa, fiindca niciodata nu zicea “creioane”), era celebru fiindca se uita, de la catedra, pe sub bancile noastre. Pierdut… Proful de chimie ne ingheta singele in vene – betivan, ura fetele, ne injura printre dinti fara nici un motiv, plimbindu-se printre banci, uneori mai apuca de par vreo colega si o dadea cu capul de banca. Asa ca nu ma indragosteam de nici un profesor. Nu ma indragosteam de nimeni, de fapt, la 14 ani. Copilaream, eram sperioasa ca o pisica de apartament in timpul artificiilor de Anul Nou. O pisica destul de jucausa, in rest… ei, dar mi-am amintit acum de profesorul de romana din scoala generala! Da… Ca eram mai jucausa la 12 ani decit la 16. Da, cam asa…