Poate veti spune ca tot ce urmeaza e un fel de nebunie. Pentru cei care-s batriniciosi si scortosi indiferent de virsta, asa poate parea.
Pentru cei care n-au gustul lucrurilor facute gratuit, pur si simplu de amorul artei, asa o fi. Pentru toti incrincenatii, Mita e cumva din alta lume, prea liber, prea aerian la cei aproape 50 de ani ai lui, paralel cu solul pe care tropaim zelosi la comanda. Dar daca vreunul din intepenitii astia o sa aiba tupeul sa ma intrebe artagos da’ la urma umei who the f… is Mitza, o sa i-o retez scurt well, I’m not gonna tell you if you don’t know.
Iata ce mi-a raspuns Mita: Ca sa mai diluez putin parfumul de motorina al oricarui Diesel, iti trimit dovada clara ca ramin, probabil, cel mai inzestrat chitarist clasic dintre mecanici. Si mi-a emailat trei linkuri, plus doua attach: un jpg cu Alain Delon in Samuraiul si un text in doc. Am intrat pe youtube si l-am vazut/auzit cum ciupeste corzile chitarei concentrat. Iar la colindul catalan El Noy de la Mare de-a dreptul mi s-a taiat respiratia. Acesta e hobby-ul lui Mita de prin ‘86. Singura data cind a fost cit pe ce sa se produca in public la Casa Studentilor din Timisoara (in 16 decembrie 1989) a ratat, pentru ca a inceput Revolutia. De-atunci continua sa exerseze si sa cinte doar la el in apartament, din pura placere. A ajuns sa interpreteze ca un virtuoz zeci de piese de Bach, cu o desfatare pe care n-a putut-o egala decit visul de a conduce o locomotiva Diesel. Fiindca asta a fost, in ordinea aparitiei marilor dorinte nebunesti ale lui Mita, prima. A inceput in vechitura de tramvai 4, pe cind avea vreo sapte ani si cind, rugata de mama, vatmanita tanti Eugenia il lasa pe Mihaita sa stea linga ea si sa invirta si el un pic manivelele. Habar n-avea ca aia din stinga se numea reostat cu cursor si aia din dreapta frina de mina, dar ce traia el acolo depasea in extaz orice se putea inchipui pe pamint. Mai ales cind, rotita cu 360 de grade, maneta din stinga facea cumva ca o muzica a ingerilor phfrrrrrri. Au urmat acasa ore si ore de exersat biriielile cu maneta de la masina rosie de macinat carne, cu oglinda de la sifonier in dreapta, in chip de retrovizor, ca nu cumva sa plece cu vreun calator pe scari.
Jocul de-a tramvaiul a tinut ce-a tinut, dar elevul si mai apoi studentul Mita s-a pus cu burta pe carte si pe invatatul limbilor straine, cu precadere engleza si franceza. Atita le-a studiat si-atit de mult talent a dovedit, incit a ajuns unul din cei mai buni vorbitori de engleza din tara si-un fonetician in fata caruia isi scot toti specialistii palaria. A atins pragul de sus al perfectiunii cind, mai an, a reusit (doar de-un pamplezir) sa puna la punct programul Speak. Asa ca acum Agentul Microsoft poate sa citeasca lejer, fentat de Mita, Earl My Taaray Aum deen Loomay (day Victor Vlaad Deylaamaa Reena), adica banaticul Al mai tare om din lume de Victor Vlad Delamarina.
Dar dincolo de stiinta, manetele si manivelele lucrau tacut in subterana. Si, cind s-a asteptat mai putin, au tisnit din nou, mai abitir, prin 2003, cind pe Mita a inceput sa-l bintuie visul cu locomotivele Diesel. Dupa zile si zile in care-a cutreierat prin gara si prin depou, dupa ce-a aflat de pe Internet despre ce si cum e cu-o locomotiva, ar fi dat orice sa rasara de undeva un nenea mecanicul Eugen si sa-l ia linga el, sus pe dizeloi. S-a multumit cu un Opel Kadett din ‘84, risuplinsu, pe bordul caruia si-a montat o instalatie de lumini, ca niste lasere ultraviolete atit de bezmetice incit era sa ma sufoc de ris. Si pentru ca a citit in “Supliment” despre cum Mimi, prietenul si colegul lui de catedra, mi-a povestit ca un scoler Samuraiul, mi-a strecurat un jpg cu Alain Delon. Si mi-a scris asa: “Cu Samuraiul m-ai lovit in moalele langosului devorat in Pta 700 sapt. trecuta, in timp ce masina imi intra in a doua luna de reparatii capitale. Wallpaper-ul pe care ti-l trimit este tot cam de-o sapt. pe hard-ul meu. Il fixez obsedat in timp ce lucrez la o noua piesa, Monotonia (Rodrigo Riera), rupta parca din fundalul sonor al scenei din poster. Ti-o voi dedica pe youtube, sper cit mai curind. Ramin al tau deraiat, Mita”.