Harold Smith, anchetatorul care s-a ocupat de afacere, era convins ca nu poate fi vorba de o singura persoana care sa aiba toate pinzele, pentru ca “asa ceva nu s-a mai vazut”.
Harold devenise atit de pasionat de caz, incit nevasta ii amintea o data la citeva zile, in tristetea ei de femeie neglijata, sa mai faca si-un dus. Recompensa de 5 milioane de dolari si amploarea jafului au zgindarit apetitul fictional al unei armate de hotomani, scandalagii, betivi, matusi, mafioti, fane de Oprah, pusti fugiti de la scoala, cu totii convinsi ori ca stiu ceva de maxima importanta, ori ca sint chiar ei autorii loviturii magistrale de la I.S.G. Museum. Cu ajutorul lor, pistele s-au incurcat mai rau ca-n “Gradina potecilor ce se bifurca”, in asa fel incit in curind Israelul a ajuns sa fie locuit de colectionari japonezi, iar Irlanda, de frica atitor acuzatii, s-a inchis in casa. (Precizare: Enticlopedia se lasa uneori dusa de valul frazei. Adevarul e ca pistele nu s-au incurcat chiar in halul asta.) Mii de persoane au venit la muzeu sa suspine in fata ramelor goale, ca si cum ar fi pierdut o persoana draga.
Directorul muzeului declara: “Unii au comparat jaful cu moartea unui membru al familiei. Imaginati-va ca n-ati mai putea auzi niciodata Requiem-ul lui Verdi sau o simfonie de Beethoven. Ar fi pur si simplu sterse. Imaginati-va Hamlet-ul lui Shakespeare. Sters”. Chiar, imaginati-va si, daca tot a venit primavara, mergeti intr-un muzeu in care n-ati mai fost niciodata, doar asa, din prietenie fata de un loc pe care ati vrea sa-l stiti la adapost de orice furt.