Numai inchipuiti-va imaginea asta: un roman intrind calare in Roma, aproape la fel de triumfator precum stramosul sau Traian, avind la purtator o butelie. Ei, acum spuneti si dumneavoastra cum putem schimba imaginea asta, ce campanii de promovare a identitatii noastre nationale o pot scoate din mintea italienilor care au vazut-o? (Cit despre Nea Nelu, inteleg ca de vreo doua ori i-a mers, dar pina la urma l-au prins carabinierii si i-au arestat calul.)
A doua poveste e asa:
Fumam pe ascuns cu Nea Vasile, in camera dusurilor dintr-un spital, si, dintr-una intr-alta, ma-ntreaba mindru:
– Da’ ti-am spus cum am furat eu Rusia?
Nu intelegeam intrebarea.
– Pai, eu traiesc pe malul Prutului, a inceput el sa-mi explice.
– Bun, si cum ai reusit sa furi Rusia?
– Ei, nu chiar Rusia-Rusia, ci Moldova, da’ eu asa ii zic.
– Asa, si…
– Si stau linga un cot al Prutului care intra in Romania. Anu’ trecut, cind a fost inundatie, apele si-au facut drum de-a dreptul si-au rupt o bucata din Rusia, cu tot cu padure. A ramas ca un fel de insula. Ne-am gindit noi, satenii, ca acum trebuie sa fie a noastra, de vreme ce Prutul era de-acum dincolo de ea, dar nu eram siguri.
– Si ce-ati facut?
– Pina la urma, cind a dat inghetul, ne-am dus noaptea cu drujbele, am taiat toti copacii si i-am adus acasa.
– Pai, Nea Vasile, matale stii ca-i posibil sa fi atacat un stat vecin?! Iti dai seama ca va puteau impusca granicerii?!
– Ei, da-i in ma-sa de rusi, mi-a facut Nea Vasile cu ochiul. Nu ne-au prins. Noi, romanii, sintem mult mai a’ dracu’ ca ei.