Daca dam la o parte zgura retorica ce acopera conceptul de incalzire globala, o sa aflam ca opiniile savantilor sint impartite. Mai mult, s-ar putea sa descoperim ca exista o tendinta accentuata de manipulare a opiniei publice – manipulare acceptata tacit si chiar incurajata, fiindca se face in numele unei cauze nobile, nu?
Nu. Nu atunci cind sint indemnat sa iau drept adevar stiintific un concept ideologic. Sigur, ecologismul este o cauza pentru care merita sa lupti. Si cred ca trebuie sa facem niste schimbari in modul nostru de viata, pentru a opri degradarea planetei si pentru a salva biosfera. Dar as prefera sa facem ceva, nu sa ne prefacem ca facem.
Ora Pamintului mi se pare o metoda de curatare ipocrita a constiintei. Nu mai putem sa ne deplasam decit cu masina personala. Aruncam anual sute de sticle si pungi de plastic. Taiem cam cincisprezece milioane de hectare de padure pe an. Dar daca stingem lumina o ora pe an, avem senzatia ca ne-am spalat orice pacat si putem sa o luam de la capat. Pentru mine asta reprezinta Ora Pamintului: o forma de ipocrizie.
Sigur, exista destui oameni care cred sincer ca fac un lucru bun – si chiar il fac. Nu ajuta ei cine stie ce la reducerea incalzirii globale (daca exista asa ceva), dar isi reafirma calitatea umana. Ei, cetatenii onesti, ar putea, la o adica, sa faca intr-adevar ceva. E nevoie doar de un plan coerent si eficient. Nu de Ora Pamintului. Consumul casnic de curent electric nu reprezinta mai nimic in raport cu alte forme de poluare.
De-a dreptul stupida si fatis ipocrita mi s-a parut insa ralierea diverselor institutii administrative la actiunea sus-pomenita. Stupida, pentru ca stingerea luminilor de pe strazi si din pietele publice la ora zece seara ar putea transforma cu usurinta Ora Pamintului in Ora Violului sau/si Ora Jafului. Dar aici mai este vorba si de ipocrizie, fiindca exact in timp ce institutii din intreaga lume se asociau cu mare tam-tam la Ora Pamintului, reprezentantii diverselor state (inclusiv Romania) discutau despre salvarea industriei producatoare de automobile (si, implicit, producatoare de poluare). E ca si cum ai taia citeva mii de hectare de padure si apoi ai planta un copacel in piata orasului.
Sigur, lucrurile sint mai complicate: prabusirea industriei producatoare de automobile ar insemna zeci de mii de someri si potentiale tulburari sociale. Dar asta nu reduce cu nimic ipocrizia gestului. Si nici incalzirea globala nu cred sa se fi redus. Desi poate ca nici nu exista asa ceva…