Totul decurgea ca la un cenaclu ideal, ferit de veleitari grafomani si de intrusi agresivi pe terenul literaturii.
Incalcind regula, am vorbit primul dupa ce Adrian Suciu si-a terminat lectura. Si aceasta (o stiam doar eu) fiindca trecusem Rubiconul cenaclist. Da, aveam sa-mi “pierd” doua seri pe luna, pentru a asculta si a comenta asemenea texte. Intr-adevar, avea si are rost sa-ti dai intilnire cu neprevazutul literar, cu o parte din acei poeti, prozatori si dramaturgi de care n-a auzit mai nimeni, you included. Iar formula conjugata a cenaclului de la MNLR nu putea decit sa contribuie la aceasta reteta de succes.
Spre deosebire de alte intreprinderi culturale unde Criticus maximus e decident absolut, alege si exclude, isi mingiie pe cap favoritii si ii besteleste pe disidenti, aici, fiind doi moderatori, dictatura e inlaturata. Pe de alta parte, amindoi am scapat de previzibilele si agasantele telefoane, mesaje, apelari directe din partea amatorilor de lecturi publice, de a le pune o vorba buna, sa se manifeste si ei la Muzeu. He-he, nu decidem noi cine si ce citeste. Textele se lasa Luminitei Dutu de la MNLR, textele ajung apoi la Radu Calin Cristea, care le si alege pe cele ce vor fi citite.
Si pentru ca intilnirile noastre sa-si pastreze intreg farmecul (uneori, dureros), eu n-am mai vrut sa primesc prin email paginile “calificate”. Le-am ascultat, in rind cu toti ceilalti, in directul lecturii autorilor emotionati ori siguri pe ei. M-am intilnit cu textele acolo, fara regie si fara preaviz.
S-a intimplat sa ascult la Cenaclu si autori carora le citisem cartile: Claudiu Komartin sau Ion Maria. Dar decisive, ca sa zic asa, au fost intilnirile cu nume care abia de acum incolo au capatat, pentru mine, semnificatie: Daniel D. Marin, Adrian Dinis, George Enache, Ofelia Prodan, Daniel Stuparu, Marina Ciobanu, Cristian Apostol. Intre doua biete seri libere, pe luna, si o asemenea lista care va creste si va tot creste, am votat cu inima deschisa lista.
In decembrie anul trecut, comunitatea noastra cenaclista era deja sudata. Angajatii multinationalelor se duc inainte de Sarbatori la niscaiva teambuilding-uri, sub ochiul vigilent, in mod exceptional senin, al boss-ului cel mare. Ei stiu ce fac acolo. Noi ne-am adunat si am ascultat, in aceeasi cumintenie a pamintului, colinde vechi cintate fabulos de Ion Zubascu. La sfirsitul recitalului, Tudorel Urian a facut o tratatie si, printre pahare de vin rosu, alune rontaite gratios, covrigei si o liota de cenaclisti timizi, dar necrispati, mi-am spus cu toata convingerea interioara: Cenaclul de la Muzeu a inceput si continua sub cele mai frumoase auspicii.