Sa fie ceva inconstienta? Sa fie, mai degraba, ceva spaime? Sau refuzul de-a purta haine sclipitoare, sau mersul cu ochii la virful pantofilor, sau poate alergia la lumina puternica? As ramine la spaime…
Emil Brumaru: Un unchi de-al meu avea cafenea cu doua mese de biliard. De atunci sint innebunit de bile de marmora, de fildes, de sticla… Dar le intilnesc din ce in ce mai rar, vai!
Ciupivai (un intrus): Vai, dar ce legatura au bilele cu sirma?
V.D.N.: Sa ma ierte prea-inteleptii soareci meta-fizicieni, insa legatura exista chiar in legile fizicii. Orice astfel de soricel ar putea cu usurinta scrie o formula care sa puna in legatura energia potentiala a unei gratioase dansatoare pe sirma, cu energia cinetica a unei bile strasnic rostogolite pe postavul verde!
Legatura dintre mersul pe sirma si rostogolitul bilelor fiind stabilita (sau fiind stabilit ca e usor de stabilit!), as indrazni sa intreb unde se intilnesc, chiar si rar, bilele? Eu, una, le-am intilnit la festivalul medieval, erau cutii cu bile din diferite pietre semipretioase, trist imbulzindu-se in cutii de carton, pe o taraba. Dar mina nu s-a intins spre niciuna. S-ar fi spulberat farmecul unicatului.
E.B.: Ultima data le-am intilnit chiar in curtea interioara a blocului unde stau in Iasi. Erau cu zecile, imi umpleam buzunarele. Mai tirziu am aflat ca linga mine, la un subsol, fusese o tipografie de tip vechi, de acolo apareau! Atunci am facut si un test. Umblam cu bilele in geanta si le dam cunoscutilor, atent la reactiile lor: ce spun, cum le iau, ce grimasa fac. Au fost situatii inimaginabile!
V.D.N.: Interesant ca ati folosit un singur cuvint care descrie reactiile: grimasa! Chiar nimeni nu s-a bucurat de dar? Imi imaginez niste bile mici, metalice, ca acelea de la rulmenti. Si mi-am amintit de E-urile din tabla metalica, ruginite, care sint raspindite in jurul santierelor, pe strazi, de parca s-ar fi spart alfabetarul unui copil urias fix la litera E.
E.B.: Nu, erau bile de sticla verde-mata, albastra-mata… Foloseau la nu stiu ce, cineva mi-a si explicat de unde sint… eu credeam ca sint urmarit de bile!!! Am si scris un poem in proza despre ele: Bilele lui Julien Ospitalierul. Dar sa vorbim si despre sirme… La un moment dat gaseam foarte multe, erau ca niste litere ciudate, comunicind secrete nemaipomenite. Oricum, aveam geanta plina de sirme, de hieroglife bizare. Imi inchipuiam ca trebuie neaparat sa semnifice un lucru deosebit…
V.D.N.: …si ati inceput sa le daruiti si pe acestea. Parca se speriase cineva pe la Romlit! Dar eu, eu cu atitia E la picioare, mergeam si citeam, si va dati seama in cite feluri, cu cite intonatii si sensuri se poate citi o insiruire de Eeeeee… E halucinant! Intr-o zi, probabil toamna trecuta, departe de orice santier, am gasit un singur E pe trotuar, intre frunze. Cred ca l-am si fotografiat, era frumos asa, ratacit…
E.B.: Am gasit si eu litera asta de tabla, cu bratele E-ului, toate trei, egale. Dar mai ciudat a fost cind am descoperit pe cimentul din fata unui magazin alimentar la care ma duceam zilnic, parca alcatuit din pietricele puse una linga alta, tot un E, destul de vizibil…
V.D.N.: Sa fi fost joaca unui copil care-si astepta cuminte mama? Sau a unui copil mult mai mare – sa-i zicem doamna Intimplare?