Corneliu Porumboiu a venit cu sotia si fetita (“Nu s-a trezit acum, asa se uita ea cind nu cunoaste oamenii…”). Anca Gradinariu sta de vorba cu Andreea Chiriac, Valerian Sava are o noua scrisoare pentru care stringe semnaturi, Luminita Gheorghiu are o frizura foarte sic, iar Maria Dinulescu un bronz enervant capatat in Americi, Elena Vladareanu e mai tunsa decit de obicei, dar la fel de asimetric si, fireste, combate cu Matei Martin, Andrei Ujica sta linga Razvan Radulescu, Gabriel Achim soseste, la fel ca Thomas Ciulei, mai tirziu, asa ca prinde locuri in picioare, Ioana Pavelescu si Ioana Pirvulescu au locuri in fotolii, iar Monica Birladeanu si Mihai Fulger obtin cite un fotoliu prin abandonul altora. Andrei Gorzo, a carui carte, Bunul, raul si uritul, aparuta in aceeasi colectie, se lanseaza a doua zi (10 aprilie – n.r.), a ajuns mai tirziu si s-a asezat pe jos. Vasile Ernu e maestru de ceremonii.
“Eu am zis sa facem o sueta”, spune Leo, care se ridica la mijocul discutiei ca sa-si ia mama din prag si sa o conduca la fotoliul ce-i fusese rezervat. Deci “nu alocutiuni, sa ne relaxam”. Luminita Gheorghiu incepe relaxarea citind “un fragment din viitoarea mea carte despre Alex. Leo Serban. (…) Nu as putea sa le spun nimic celor care-l cunosc si-l iubesc pe Leo”, dar celorlalti le-ar putea maturisi cum a fost la conferinta lui de la Teatrul National, de la care a iesit “multumindu-i lui Dumnezeu ca am avut sansa sa fac film”. Relaxarea a urmat cu Maria Dinulescu citind un scurt text din cartea lui Alex. Leo Serban, la a carei lansare ne aflam, 4 decenii, 3 ani si 2 luni cu filmul romanesc, proaspat scoasa de Polirom in proaspata colectie “Cinema”.
Leo o intreaba pe Luminita Gheorghiu, tocmai pentru ca a lucrat “cu mai multe valuri”, daca exista o continuitate in cinema-ul romanesc. Raspunsul e da, insa actrita spune ca incearca sa fie amabila cu asa-zisii tineri regizori (nu mai sint nici ei asa de tineri) si ca se teme de momentul cind va gresi (“Sa ma fereasca Dumnezeu sa gresesc o data”).
Razvan Radulescu preia nada aruncata de Leo (“Actorul roman sfinteste locul? Unde-l pui, acolo creste iarba?”), remarca “lumina adevarului estetic” in secventele din Morometii unde aparea Luminita Gheorghiu si spune ca actorii romani nu prea dadeau bine in filmele de dinainte de ‘89 pentru ca regizorii nu stiau ce sa le ceara. Stafeta ajunge la Andrei Ujica. Acesta vorbeste acum despre actorii germani, “in lumina” experientei sale de locuitor al Germaniei, din 1981 incoace. Ideea e ca si actorii germani s-au stricat “dupa disparitia lui Fassbinder si senilizarea lui Wenders”. Se ride. Andrei Ujica enunta pe urma o idee care i-a venit lucrind la documentarul Autobiografia lui Nicolae Ceausescu. Artistul, ca si dictatorul, face tot posibilul pentru a-si pune in practica propriul egoism. Artistul isi chinuie familia si prietenii, pe cind dictatorul chinuie o natie intreaga si e in stare sa-si anuleze si instanta critica.
Discutii pe mai multe teme
La lansarea cartii s-a vorbit (timp regulamentar – o ora) despre mai multe teme. Una a fost cu actorii romani – pentru ca Luminita Gheorghiu era invitata. Alta a fost despre conditia criticului roman de film azi. Leo: “Noi sintem cei care luam bobirnace. Noi sintem la mijloc. Ne intoarcem de la Cannes si scriem ca am vazut un film romanesc misto, dupa care sintem injurati pe bloguri si se spune despre noi ca am fost platiti”. Discutia aluneca in aceasta directie. Andrei Ujica isi aminteste de cineastii Noului Val francez care au inceput, unii, ca si critici de film, la revista “Cahiers du Cinema”. Luminita Gheorghiu recunoaste ca au fost si colegi de-ai sai de breasla care au injurat Moartea domnului Lazarescu. “Pe noi ne injurati si voi”, ii spune Leo. “Eu sint prima care ma injur”, vine prompt replica Luminitei Gheorghiu, care e pe cit de mare actrita pe atit de fireasca in viata “diurna”. Leo insista: “Ni s-a reprosat noua, criticilor, ca nu asistam la facerea unui film”. Luminita Gheorghiu: “Pot sa te chem sa vezi cum fac cozonacul, dar el poate nu iese bun”. Tot ea ii spusese mai devreme: “Dupa ce s-a facut filmul, poti sa zici tu de bine sau de rau. Tirziu, neica!”. Razvan Radulescu, al carui prim film in postura de regizor, Felicia inainte de toate, e gata si asteapta OK-ul Cannes-ului, prefera sa vorbeasca in calitate de scriitor: “Ca scriitor, stiu ce nu functioneaza si, nu sint ipocrit, ma bucur cind cineva sesizeaza ce nu merge”.
Intilnirea se apropie de sfirsit. Maria Dinulescu mai citeste ceva din carte, dupa care Vasile Ernu isi aduce aminte ca la lansarea Istoriei critice a literaturii romane de Nicolae Manolescu oamenii se uitau mai intii la Index, ca sa vada daca sint si ei trecuti acolo. Nu stiu daca si cei prezenti la lansarea cartii lui Alex. Leo Serban au facut la fel.
Stiu, in schimb, ca s-au spart in grupuri mici si au plecat care la bere, care la cafea. Numai eu m-am dus acasa ca sa scriu repede (dupa cum s-a vazut) acest text care trebuia sa plece cu ultimul tren spre tipografie.
Editura Polirom lanseaza in aceasta primavara o colectie destinata cinefililor. Fara a fi adresata neaparat specialistilor in domeniu, ea va oferi chei de “lectura” a filmelor care au rulat in cinematografe, se va concentra asupra punctelor-cheie din istoria cinematografiei si va prezenta analize lucide dedicate cinematografului romanesc din ultimele decenii.