“Ce inalt si subtire eram!”, exclama el. “De ce oare imi facusem permanent?”, se mira ea. Se asaza la masa. La indemnul parintilor, el incepe sa povesteasca: “O iubesc ca in prima zi, dar ea nu stie asta. Ne-am cunoscut la o Conventie a Liliputanilor…”.
Emil Brumaru: La pitici zilele sint asa de mici ca nici nu mai ai timp sa tii si minte! De aia nu stia piticoata de iubirea piticului!
V.D.N.: Piticoata era draguta, m-am si mirat ca era maritata de 18 ani, parea copila! Si harnica, si vesela, si isteata… Trebaluia prin bucatarie, apoi antrena copiii la fotbal. Stia ea de iubire, altfel nu raminea asa frumusica. M-am topit cind am auzit de Conventia Liliputanilor!… Of, dar eu oare daca m-as mai lungi un pic, mi-ar fi si zilele mai lungi? Nu-mi ajung nici pe-o masea…
E.B.: Conventia Liliputanilor are loc in padurea de argint, in ziua cind curcubeele duble se arcuiesc unul peste altul irizind minuni din alta lume, cea a vietii vesnice si a dragostei netarmurite. Atunci dau in clocot si izvoarele, facind bulburuci si aducind la suprafata pestisori de aur cu cite trei dorinti gata de indeplinit… Iar cerbii ingenuncheaza si ne lasa sa le culegem portocalele si bucatile de zahar candel ce le atirna pe coarnele ramuroase, generoase, poleite cu roua si lumini de vis…
V.D.N.: La conventie se intra, banuiesc, cu legitimatii scrise cu pasta de catina pe frunze de catalpa. Se ia cuvintul in urma aruncarii cu zaruri rotunde, facute din castane, si la seminarii se deseneaza harti uriase, cu tinuturile in taina stapinite de liliputani, folosindu-se apoi indicatoare din nuieluse cu capetele argintate. La fiecare greseala, oracaie un brotac-semnalizator asezat intr-o parte, intr-un jilt scobit intr-un bostan. Cei care gresesc sint pedepsiti sa puna muraturi.
E.B.: O, pedepsele sint mai multe, variate, dupa mirosul si nuanta greselii!!! Dar daca se stabileste ca e Ziua Muraturilor, atunci totul se rezuma la: 1. ce se pune la murat si 2. anume in care solutie! De pilda, o greseala cu parfum de Rochita rindunicii scoasa pe nepusa masa e murata impreuna cu ardei cu aripioare in zeama de patlagina combinata cu citeva picaturi de roua culeasa de pe stiuleti de porumb cu matasea in vint. S. a. m. d. In timpul asta, balaurii maninca la greu seminte de dovleac prajite pe plita si beau rachiu de ienupar… Asta ca sa dau doar un singur exemplu!
V.D.N.: Balaurii care papa seminte de dovleac sint ei insisi o pedeapsa. Scuipa cu sapte capete ba flacari, ba coji de seminte. O ploaie de pedepse, o apocalipsa din virful limbii! Ziua Muraturilor ar trebui sa fie pura placere. Se va privi la borcane ca la acvarii, se va urmari cu degetul prin zeama tulbure firul florii de marar, codita ardeiului inaripat, se va legana usurel intregul acvariu, sa danseze boabele de mustar, cateii de usturoi. Se va urmari de la o zi la alta nuanta castraveciorilor, notindu-se-ntr-un carnet, cu creionul din dosul urechii piticoate.
E.B.: Asta e inadmisibil: ai uitat hreanul!!!
V.D.N.: Urmeaza revolta boabei de ienibahar!
E.B.: Si insurectia rotundului piper!