...dar cel mai mult, in pirnaie, am avut de invatat de la Ingineru, si-a continuat Nicu lunga poveste pe care noi o ascultam cu gurile cascate. Odata era om, va spun. Era invatat, avea si facutate, da’ nu asta conteaza. Vreau sa zic ca de mic copil el visa sa construiasca poduri, mai exact, toata viata s-a trudit sa faca cel mai misto pod care a existat vreodata.
Asa i s-a nazarit lui, dupa ce a citit o poveste unde cica, pentru a cistiga mina unei printese si imparatia imparatului nu stiu care, trebuia sa faci un pod nemaivazut… Deci a invatat pe rupte, a ajuns la facultate, a si intrat in Partidul Comunist, a si devenit activist, ca sa nu aiba probleme cu astia, ca sa-si ajunga visul… Totul parea ca-i merge ca uns. Planul lui era sa-i convinga pe tovarasii lui sa faca un pod nemaivazut peste Dunare, mai tare decit cel construit de unu’ Apolodor, pe vremuri… Bine, n-a reusit sa-i convinga, ca nu sint bani, ca la ce bun un pod peste granita, da’ pina la urma i s-a dat pe mina sa faca un pod peste Siret, in tara. Nu era asta ceea ce visase Ingineru, da’ tot era o chestie. S-a pus serios pe treaba si a proiectat cel mai misto pod care a existat vreodata, mult peste ceea ce au chiar si americanii… Unu’ crima si pedeapsa…
Adica vreau sa zic ca a pus in podul ala peste Siret mai mult suflet ca si cum ar fi facut unu’ peste Dunare sau chiar peste vreun ocean intreg… Cica numai si dupa schita, daca s-ar fi uitat vreun imparat, i-ar fi dat mina printesei si imparatia lui… A primit toate aprobarile si s-au apucat de construit, fix dupa modelul lui, fara sa schimbe nimic. A iesit o minunatie. Toata lumea era incintata de cum arata podu’ peste care muncitorii si taranii vor putea trece de pe un mal pe altu’.
Numai ca atunci cind au dat drumu’ la circulatie, picioarele de sustinere s-au inmuiat, podu’ s-a crapat si mai-mai sa cada si sa omoare oamenii care treceau peste el… A iesit scandal mare. Va dati seama, atitia bani, atita incredere i s-a acordat si el si-a batut joc, a planuit un pod care, in loc sa ajute oamenii sa treaca de pe un mal pe altu’, era cit pe ce sa-i omoare. Ingineru s-a jurat – le-a si desenat pe hirtie – ca schita lui era buna si ca podu’ dadea sa se prabuseasca numa’ si numa’ pentru ca muncitorii au furat din materiale, pentru ca altii nu i-au respectat calculele… Eu l-am crezut, dar aia nu.
Asa ca l-au bagat la pirnaie, pe motiv de sabotare a statului. Cind l-am cunoscut eu, ceilalti ziceau ca-i cam sarit de pe fix. Se cam fereau sa-i vorbeasca. Da’ mie mi-a placut de el…