„Proorocii si preotii-s stricati! Chiar in Casa Mea le-am gasit rautatea – asa zice Domnul. De aceea calea lor va fi lunecoasa si intunecoasa. Vor fi impinsi si vor cadea. Voi aduce nenorocirea peste ei. In proorocii Ierusalimului am vazut grozavii mari. Sint preacurvari, traiesc in minciuna, intaresc miinile celor rai, asa ca nici unul nu se va mai intoarce de la rautatea lui. Toti inaintea mea sint ca Sodoma, iar locuitorii Ierusalimului ca Gomora… De aceea vorbeste Domnul despre prooroci: iata ii voi hrani cu pelin, si le voi da sa bea ape otravite. Caci prin proorocii Ierusalimului s-a raspindit nelegiuirea in toata tara“.
Emigranti romani care incearca sa se imbogateasca peste noapte din afacerile cu copii, din traficul de carne vie intre Europa de Est si Occident, indivizi perversi care platesc sume mari pentru o clipa de „relaxare“ in „paradisul copiilor“, copii romani cerind de pomana prin gari si pe strazi, cautindu-i pe nemti si francezi prin buzunare. Aceasta este lumea descrisa de Radu Aldulescu in Proorocii Ierusalimului, drama unor copii abuzati, victime si apoi, mai tirziu, ei insisi calai.
Dupa o lunga aventura in Occidentul desfrinat, Ierusalim, unul dintre personajele principale ale romanului povesteste intimplarile pariziene prin care a trecut in copilarie si adolescenta. Personajele lui Aldulescu sint niste luptatori, niste vagabonzi, singuri si mereu razvratiti, pusi sa indure cele mai mari umilinte: „Odata sositi in vilisoara din Frankfurt, copiii erau selectionati si instruiti – un bun prilej pentru Marta ca sa se faca utila, sa puna umarul. Ea invata copiii citeva expresii nemtesti uzuale, ii pregatesc pentru o lume diferita de cea din care veneau, le verifica potentialul si le ajusta calitatile native“. Folosind un limbaj dur, dezbracat de dulcegarii, Radu Aldulescu spune lucrurilor pe nume, sincer si intr-un mod cu totul original.