Lucian si Filip au pisici care, sustin ei, au devenit cu timpul adevarati membri ai familiei. Asa ca nici nu indraznesc sa-mi imaginez cum ar fi daca pisicile lor ar pati – Doamne fereste! – ceva. Dar, ca sa le arat totusi cit de sensibil sint, imi pot imagina cum ar fi daca ar avea un hamster decedat recent si ce scrisoare de condoleante le-as trimite:
Dragii mei,
Cu adinca intristare, am aflat ca dupa o lunga si grea suferinta, hamsterul vostru iubit a trecut la cele vesnice, lasindu-ne atit de singuri.
In aceste clipe deosebit de cumplite, imi exprim profundul regret pentru disparitia lui prematura, sint alaturi de voi si va doresc sa fiti tari. Totul e trecator pe acest pamint. Din nefericire, vad ca nici hamsterul vostru n-a putut evita incidentul.
Acum, cind intimplarea face ca pechinezul mamei mele – intr-un avint de inteligenta atit de umana – a iesit pe strada si s-a izbit, latrind, cu capul de o masina in miscare, va inteleg suferinta, chiar daca nu pina la capat (miracol!, pechinezul se pare ca, putin cocosit, a supravietuit).
Revenind la hamsterul vostru decedat, stiu ca nimic nu-l va putea inlocui (cu exceptia altuia). Si mai stiu ca acesta se va odihni de acum inainte, dupa multa-i osteneala, intr-o cutie de tabla, in mijlocul muntilor, strajuit de padurile pururea verzi, de cerul albastru si de susurul lin al piriului.
Rugam pe Domnul sa aseze sufletul hamsterului intru bucuria si slava Imparatiei cerurilor, sa-i rasplateasca rivna si numeroasele impliniri si sa-l odihneasca in pace impreuna cu dreptii.
Vesnica lui pomenire din neam in neam!
Al vostru prieten.