Acum imi trag rasuflarea si spun doar ca experienta pe care am trait-o intr-un grup de profesori, studenti si masteranzi in dupa-amiaza, seara si noaptea de 30 aprilie 2009 in micul oras Jimbolia de la granita de vest a tarii ar merita un ditai volumul de studii.
Si-un altul de reportaje, interviuri, eseuri. Si-un altul de proza/poezie. Si tot n-ar fi destul ca lumea sa vada si sa inteleaga de ce da se poate, nu in State, nu in Vest, ci si aici, in Romania.
Ce cautam noi la Jimbolia, oraselul cu vreo 10.000 de locuitori si sase muzee, plus o cafenea literara, cui datoram vizita, de ce nu ne-am putut desprinde pina dupa miezul noptii de acolo, cit de incredibil pare faptul ca n-am gasit nici o scama de prost gust pe unde-am bintuit si ca inclusiv cheful final cu multe cintari a dat permanently delete kitsch-ului, de ce deasupra tuturor a plutit amintirea unui mare poet, Petre Stoica, de ce omul sfinteste locul, dar si de ce locul sfinteste omul, veti afla abia saptamina viitoare. Pina atunci n-aveti decit a intra pe Internet si a cauta site-ul Jimboliei, de la fotografiile rotitoare din muzee, pina la Live WebCam din piata centrala.
Acum sint prea inflacarata (38,6 grade) si n-am suflu din cauza unei viroze. Ca sa-mi sting un pic suferinta, aleg o tulumba Knaust de la 1890, cu Alina linga si ii predau stafeta fotoreporterului Radu Pavel Gheorghita, pentru niste instantanee din „Florian”, muzeul pompierilor voluntari din Jimbolia. Gheo, ai legatura:
