“Marea pacaleala PDL-PSD”, asa si-au intitulat ei textul, iar noi putem sa mergem chiar si mai departe, sa-i ironizam pe liberali si udemeristi, sa zicem ca pacaleala e de partea lor, de vreme ce motiunea asta n-are, evident, nici o sansa. Noi putem gindi sau putem zice orice, e dreptul nostru, chiar daca motiunea privea niste masuri fiscale aberante, de-a dreptul revoltatoare, ale guvernantilor, inclusiv mizeria numita impozit forfetar.
Daca insa asta e dreptul nostru, obligatia celor aflati la putere era sa se prefaca macar ca dau doi bani pe motiunea asta. Pentru ca, desi intotdeauna s-a aplicat principiul “motiunile trec, guvernul ramine”, tot intotdeauna guvernantii au venit in parlament in frunte cu primul-ministru pentru a asista la prezentarea unei motiuni. Chiar daca stiau ca votul le va fi favorabil, veneau pentru a arata ca dau mai sus amintitii doi bani nu neaparat pe membrii opozitiei, dar macar pe regulile democratiei, pe respectul cuvenit fata de jocul in care au intrat si, deloc in ultima instanta, pe noi, alegatorii care la un moment dat am decis ca in parlament ne reprezinta nu numai puterea, dar si opozitia.
Ce s-a intimplat in cazul motiunii PNL-UDMR? Singurul reprezentant al guvernului venit la prezentare a fost Victor Ponta, in calitatea sa de ministru al relatiilor cu parlamentul. Care, spiritual ca de obicei, a si dat o explicatie nu ironica, ci de-a dreptul in bataie de joc pentru a justifica lipsa colegilor sai guvernanti: “Primul-ministru si ceilalti ministri n-au venit azi in parlament tocmai pentru ca lucreaza la un raspuns foarte serios la adresa motiunii dumneavoastra la fel de serioasa”.
Cu privire la seriozitatea primului-ministru si a gastilor guvernamentale pe care le patroneaza am avut timp sa ne lamurim. Nesimtirea de care au dat dovada insa, dispretul fata de opozitie si, implicit, fata de alegatori (nu numai fata de cei ai partidelor din opozitie, ci fata de toti alegatorii care pleaca la votul parlamentar cu gindul ca dau o forma coerenta democratiei, indiferent de optiunea lor) dovedesc ca cei din “echipa Boc” au ajuns la un grad de nepasare ce nu mai poate fi catalogat doar ca ingrijorator. Atitudinea aceasta aduce, pentru prima oara pina la identificare, cu cea a FSN-ului din zilele de glorie in care domina covirsitor parlamentul, creindu-si iluzia ca Romania e a lor si a urmasilor-urmasilor lor in veacul-vecilor. Din pacate, FSN-ul nu a gresit foarte mult atunci in iluzia sa, caci iata-i pe urmasii lor instapiniti, dispretuitori, chiar daca intre timp s-au produs niste evenimente colaterale precum intrarea in NATO sau in UE.
In fapt, motiunea PNL-UDMR chiar este una dintre cele mai serioase motiuni depuse de-a lungul vremii. Luni, 11 mai, prezentarea in parlament a textului acesteia ar fi trebuit sa sensibilizeze mai mult televiziunile, presa in general, pentru ca masurile fiscale, mai ales in vreme de criza, ne privesc cu asupra de masura pe toti. Iar aceasta motiune ar fi avut macar rolul de a-i face pe mai multi oameni sa inteleaga pina unde ajunge guvernul cu aberatiile. Sigur, ziua dezbaterii ei propriu-zise a putut aduce alte clarificari, dar gestul initial ramine. Desconsiderarea de catre guvern a prezentarii textului motiunii si-a facut efectul. Neexistind o… opozitie la opozitie, nici presa n-a prea avut motive sa fie receptiva. Anonimatul si-a intrat in rol. Guvernul a obtinut o noua victorie la adresa firavei si evident neputincioasei opozitii.
Sondajele releva ca PDL si PSD sau invers, nu are importanta, isi impart pe mai departe cascavalul popular. Cele doua partide, semanind ca doua picaturi de apa, reusesc sa-si fie suficiente, micile atacuri reciproce creind multimii iluzia ca intre ele se duce o lupta de tip putere-opozitie. Si dind senzatia ca nu mai e nevoie de altceva. Lucrurile nu stau insa deloc asa. Gesturile pe care cele doua formatiuni le fac la unison atunci cind e nevoie sa-si demonstreze forta, aroganta, intangibilitatea dovedesc ca intepaturile sint doar niste obligatii ale jocului. In rest, intre PDL si PSD exista o perfecta unitate in cuget si simtiri. Sau, mai bine zis, in cuget, in simtiri si-n nesimtiri.