Cartea soaptelor incepe intr-un registru pitoresc, pe o straduta armeneasca din Focsaniul anilor ‘50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. Insa cititorul nu e lasat sa guste in tihna intimitatea caminului evocat si nici nu e poftit sa ia parte la vreun taifas de oameni veseli, care deapana, la vreme de pace, povesti despre Ara cel Frumos ori Tigran cel Mare. “Batrinii armeni ai copilariei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit intimplari delectabile, ci fapte de-a dreptul nelinistitoare. »»» citeste