Zvonul tacimurilor de la Redresarea i-a innebunit pe toti. Drumul spre coada, poate cel mai bun episod al romanului lui Dragos Voicu, este descris admirabil: „Mergeam si eu cit puteam de repede tinind strins punga, banii si scaunelul pliant. Toti aveau cite o punga neagra in mina. Ma gindeam ca daca ar fi venit un vint puternic si le-ar fi smuls din mina ridicindu-le la cer, s-ar fi intunecat pamintul… Am mers vreun kilometru asa, cu sufletul la gura, uitindu-ma cu coada ochiului la umbrele care se apropiau de mine si iutind pasul imediat ce vedeam ca vreuna intentioneaza sa ma depaseasca, pina cind am intrat in bulevard, unde n-am mai reusit sa fac nici un pas. Aici se blocase totul“. O imagine cinematografica prin excelenta, ca in romanele lui Marquez. Privind cu atentie, cititorul poate vedea camera urmarind personajul. Autorul surprinde fiecare cadru cu precizia unui fotograf.
Cozile sint peste tot
Redresarea seamana izbitor cu Alimentara lui Petre Barbu din Blazare, si totusi ceva le deosebeste: Redresarea nu e un muzeu, ci ne situeaza in plin comunism, desi foamea si disperarea sint la fel de prezente in ambele romane. Si la Redresarea, si la Alimentara, aceleasi cozi interminabile la tacimuri si, mai tirziu, in cazul Alimentarei, devenita peste noapte supermarket, cozi la ajutoarele de la Uniune. Un alt roman cu care merita a fi comparat Coada este Simion Liftnicul al lui Petru Cimpoesu. Si in Coada personajele sint prizoniere in blocurile comuniste, se intilnesc pe scari, in fata blocului si fac schimb de produse: „Fiecare aducea ceva de la serviciu cu care facea schimb. Asa era pe fiecare scara. Si chiar daca nu aveai pe scara pe cineva de la care sa iei ce-ti trebuia, luai de la alte scari“. Seara oamenii coboara la banci si pun tara la cale. Totusi, nu ai zice ca personajele lui Voicu sufera de singuratate, ca locatarii lui Cimpoesu. Duminica se trezesc de dimineata si scot boxele cu muzica pe fereastra acoperind tot cartierul. Barbatii ies pe la colturi si incing gratarele, iar copiii se joaca in jurul focului si gusta din fripturi. Cozile sint peste tot: la tacimuri, la piine, la sifon, la tuns, la usa apartamentului lui Verdeata, pestele Getei, curva din cartier care dadea striptease in fiecare seara: „Era trei lei vizionarea intreaga si doi lei daca veneai cind Geta era la chiloti“.
Dragos Voicu, Coada, colectia „Proza“,
Editura Cartea Romaneasca,
2009, 19.95 lei