Pai, ati mai intilnit in vreo carte o coada la tacimuri de pui care dureaza 12 luni? Ati mai citit undeva, tavalindu-va de ris, cum vorbesc la coada un magaziner, un pensionar (fost sculer-matriter), o filatoare, o spalatoare de sfecla, un profesor si militianul cozii despre matematica, despre fericire, despre curent si despre tintari? Ati mai auzit vreodata ca de Craciun brazii pot fi impodobiti cu cirnati in loc de beteala? Vreo carte despre comunism pomeneste cumva despre vreo nunta a tovarasilor de coada, facuta acolo, linga maruntaiele cozii, intr-un cort militar, de teama sa nu se piarda locurile? V-a „minunat“ vreun scriitor cu descrierea sarbatoririi unei zile de nastere, la coada, cu lautari si cu un gratar gigantic pe care toata lumea pune ce poate aduce de acasa (citeva labe de rate, niste gheare, o piele si un git de pui, niste felii de salam, o jumatate de peste sarat, o vinata, ceapa, cartofi si niste mere)? Ati gasit in vreo carte o scena in care un tovaras de coada moare acolo, lasind cu limba de moarte sa nu fie luat pina nu vine un nepot sa-i duca rindul mai departe?
Si unde ati mai gasit toate acestea impletite cu amintiri despre bananele puse la copt pe sifonier si despre guma de mestecat straina, despre frigul din case, cheia de la git, bubuitoarele cu carbid, cracanele cu invizibile si tevile cu gornete, fripturile facute la colturile blocurilor, buteliile si casele primite de la stat, intuneric si luminari, sifoane, sprit si Pepsi, oracole si mameleala, sticle, borcane si maculatura, poeziile cu Tovarasul si Tovarasa, vizitele de lucru, militienii, Colectivul, defilarea de 23 august, avortul, cravata rosie cu tricolor, indatoririle, angajamentul si legamintul pionierului, cintecele pionieresti, comandantii de detasament, banca de onoare si practica agricola? Iar daca-mi spuneti ca fragmentul urmator, reprezentind sfaturile pensionarului Costel de la coada pentru Ionut – pionierul, cel mai tinar participant din grup –, are vreun punct de tangenta cu literatura despre comunism de pina acum, apai chiar ca nu aducem lucruri prea noi prin scriitura:
„Ma Ionut, sa nu-ti para rau ca stai la coada.
Pai imi pare nea Costele, cum sa nu-mi para? Nu am si eu lectii de facut? Nu m-as duce si eu sa ma joc? Si-apoi nici nu stiu daca apucam sa luam ceva.
Nu trebuie sa te gindesti asa. Si coada e o scoala a vietii. Aici cunosti multi oameni si afli multe lucruri. Eu am trait mai mult la coada dacit acasa. Ca acasa cu cine sa vorbesc? Tu n-ai vazut? Mai afli cum sa incalzeste lumea, cum face rost da lumina cind e curentu’ taiat, cum izgoneste tintarii. N-ai vazut ca inveti si matematica? Si io cred ca domnisoara Calomfirescu, adica doamna Georgescu acuma, te-a invatat si ceva romana. Ca sa nu mai vorbesc ca ai citit si poeziile lu’ domnu’ Georgescu. Pai io cred ca nici la scoala n-ai invatat cite invatasi aici la coada asta.
Pai la scoala va duce la practica agricola, la «Cintarea Romaniei», la cules frunze da dud pentru viermi, va invata cintece pionieresti. Cind sa mai inveti si carte? Da’ la coada mai ai timp sa respiri si le-nveti pa toate pa-ndelete, ca vezi doar ce greu merge rindu’. Aici toata lumea isi povesteste viata. Asculti un om – citesti o carte, ca fiecare are povestea lui. Pa da alta parte, coada e ca o armata. Daca n-o faci, nu esti barbat. Si sa vezi tu ce rau o sa-ti para cind sa termina. Io o sa merg dupa alta, iti spui d-acuma.
Ma Ionute, ma! Toti prietenii mei i-am cunoscut la coada, ma! Ca la serviciu, ca si la scoala, lumea e invidioasa si circoteste si nu prea poti sa te-mprietenesti. Pa cind la coada, in afara da cei din fata ta care-ti sint dusmani, ca poti sa nu mai prinzi din cauza lor, cei da pa linga tine si din spate iti sint prieteni. Tu crezi ca cozile-astea sint facute asa degeaba? Pai ia gindeste-te, daca n-ar fi ele, cum ne-am mai intilni noi intre noi? Vorbesc asa, da oamenii simpli. Ca ziua lumea e la munca, seara are treburi prin jurul casei iar duminica fiecare e obosit si vrea sa-si traga sufletu’ in casa lui. Io cred ca d-aia a facut statu’ coada. Sa ne-ntilnim unii cu altii, sa mai stam da vorba, sa ne mai spunem pasul. E adevarat ca e cam inghesuiala, da’ macar nu costa bani sa stai la coada. Si daca mai si apuci ceva, pleci si fericit acasa. Ai vazut ca am vorbit si da fericire la coada? Pai la scoala vorbiti voi despre asa ceva cu vreun profesor? Io nu cred. Si acu’ daca stau bine si ma gindesc, nu-i dau dreptate lu’ Marin. Adica da, mincarea si sanatatea sint importante, da’ pentru mine fericirea inseamna mai mult sa stau la coada si sa vorbesc cu oamenii da linga mine. Parca intru in viata lor cind le aud povestirile.
Uite, intr-o zi a venit la mine nepota-miu d-aici din oras si mi-a adus da toate. O luna da zile n-ar fi trebuit sa ma duc la nici o coada. Da’ stii ce-am facut dupa o saptamina? M-am dus pa la cozi. Culmea e ca am apucat cite ceva la fiecare din ele. Numai la vreo doua nu am avut bani, da’ am cumparat pentru niste vecini care n-aveau timp sa stea la coada.
Da nea Costele, dar mata esti la pensie, nu trebuie sa-ti faci temele, nu vrei sa te mai joci….
Cum sa nu vreau? Nu vezi ca joc table mereu cu Marin? Si am si eu temele mele da facut, ca doar m-ai vazut duminica, la etapa, cind scriu in registru’ meu rezultatele meciurilor! O sa te rog pa tine sa scrii in continuare in el, ca e pacat sa ramina asa.
Asa ca, cum iti spuneam, fiecare virsta are treburile ei, sa stii!“.
„Comunismul este la moda mai ales pentru cei care nu l-au trait“, spune Doina Rusti, si ea autoarea unui roman despre comunism. Cum vezi evolutia acestei teme in urmatorii ani?
Domnule, despre comunism numai de bine! Cred ca e mai greu sa scrii literatura despre el daca nu prea ai trecut pe acolo. Despre evolutia temei, e tare greu de facut o predictie. Cred ca generatiile viitoare, in cazul in care vor avea oaresce aplecare catre trecut, vor cauta izvoare de documentare literare sau de alta natura si mai greu vor incerca sa se transpuna in epoca si sa creeze ele insele izvoare netraite, doar documentate. Asa ca noi, cei care am fost pe-acolo, ar trebui sa stoarcem tot ce se poate. Soarta temei mai depinde si de Occident. Atit timp cit capitalistul uraste comunismul, dar nu se mai satura de filme si carti cu acest subiect, viitorul va fi luminos. Dar nu stiu pe unde va scoate comunismul camasa cind capitalistul nu va mai vrea doar filmele si cartile, ci il va vrea pe el insusi, comunismul gol-golut, care sa il scoata din criza.
Redresarea seamana foarte mult cu Alimentara lui Petre Barbu din Blazare. Unul dintre punctele comune: coada.
Daca spuneti dvs., nu pot decit sa va cred pe cuvint. Spre rusinea mea nu cunosc nici cartea, nici autorul. Da, am foarte mult de citit. Revin la raspunsurile de la intrebarea 1 si va intreb: e vorba in Blazare de tot ce am indrugat eu anterior? Daca da, ramin mut. Daca nu, nu. Oare daca in doua carti diferite intilnim doua elemente aproximativ comune, putem trage vreo concluzie?