Fragmentul a fost selectat de hiper-calificatii functionari ai Ministerului Educatiei cu maxima neglijenta (sau incompetenta), caci prelua dintr-o editie Caragiale prost redactata, buna de aruncat pe foc, o eroare altfel simpatica: in doua locuri din text scria „Ghita Nitescu” acolo unde trebuia sa scrie „Nita Ghitescu”.
Dincolo de actualitatea incontestabila a originalului caragialean (o slujba de stat data pe recomandatie, adica pe pile), intreg jocul comic al textului se bazeaza exact pe asemanarea si confuzia de nume intre Nita Ghitescu si Ghita Nitescu. Numai ca atunci cind textul le-a fost dat elevilor intr-o forma gresita, jocul comic si confuzia logica (fiindca exista si o logica acolo) au fost reduse la zero, iar textul a devenit automat ininteligibil. Confuzia jucata – si lamurita – in schita a fost bulibasita complet de confuzia reala, cea din mintile oamenilor care au preluat textul dintr-o carte facuta cu picioarele.
Cine e aici de vina? Multa lume. In primul rind cei care au redactat subiectul. Cind e vorba de o teza unica, pentru toti elevii clasei a opta din Romania, responsabilitatea e uriasa. Iar gafa era usor de evitat. Au descoperit-o chiar unii dintre elevii buimaciti – ceea ce dovedeste ca natia romana inca mai are un venitore, inca mai are sperantie, de vreme ce un elev de clasa a opta e mai inteligent decit un inalt functionar din minister. In egala masura, autorii subiectului sint vinovati si pentru faptul ca au selectat textul lui I.L. Caragiale dintr-o editie de proasta calitate. Dar e posibil sa fi fost si aici un mic smen autohton. Eu nici n-as fi crezut vreodata ca textele pentru subiectele de teze sau examene se pot lua de altundeva decit din editii critice, verificate si certificate. Uite ca se poate!
Vinovati sint, desigur, si editorii cartii respective, cei care au aruncat pe piata textul deformat. Vai de destinul cartii in Romania culturoasa! Oare cite editii proaste, incomplete sau diforme au aparut pe piata pina acum – si cite dintre ele sint folosite de Ministerul Educatiei? Lipsa profesionistilor si eternul „merge si-asa” fac victime peste tot, iar domeniul editorial e unul in care inca se merge pe improvizatii. Din pacate, victimele sint tot dintre nevinovati, iar vinovatii… vinovatii nu sint. Ministerul nu a facut publica nici macar editura care a tiparit textul respectiv.
In fine, ca bonus, nu pot sa nu preiau o declaratie a unei doamne, secretar de stat in Ministerul Educatiei: „Schimbarea de nume nu are cum sa afecteze nota candidatului, intrucit nu exista nici o cerinta in care candidatul sa fie intrebat cum il cheama pe unul dintre cei doi concurenti prezenti la concurs”. Oare doamna secretar de stat o fi avut si ea vreo recomandatie, ca Ghita Nitescu? Sau Nita Ghitescu? Ca tot nu mai conteaza…