Zi-mi de ce esti treaza la ora asta.
Din obisnuinta, ca si tine. Plus ca am senzatia ca ziua e prea scurta. Chestiile alea cu lipsa timpului.
Nu crezi ca e o obsesie a vremilor noastre? Timp pentru ce?
Timp de pierdut timpul. Fiindca pe zi ai tot felul de facturi de platit, drumuri de facut si telefoane de raspuns. N-ai timp sa arzi gazul.
Cum arzi tu gazul?
Sa raspund la asta ma pune intr-o lumina cam chioara. Ma zgiiesc la televizor, cotrobai pe net.
Presupunind ca n-ai avea nimic altceva de facut, ai rezista asa un an de zile?
Nu cred. Am nevoie de oameni ca de aer. Adica, daca m-ai sili sa stau cu ochii in televizor sau sa citesc ineptiile de pe Internet, m-as ofili rapid… Timp inseamna sa huzuresti oblomovian. Eu n-am asa ceva.
Saracu’ Oblomov era total nefericit. Cum sa-ti doresti asa ceva?
Mai e si iluzia asta, ca noaptea, daca stai treaz, chiar faci ceva.
Si-a doua zi te trezesti la 2. Care-i cistigul?
Aici ma simt datoare sa aduc aminte ca am un copil mic. Trezitul la ora 2 tine de un trecut indepartat… Se trezeste la noua dimineata de cind se stie.
Om cu program normal, numai bun de angajat la o firma. Ce vrei sa scoti din el?
Un om frumos, bun si blind.
Nu m-ai lamurit. Toate mamele isi doresc copii frumosi, buni si blinzi. Daca o sa vina beat acasa, ce-ai sa faci?
O sa-i spun ca alcoolul dauneaza grav sanatatii.
Ii spui un text de pe pachetele de tigari?!
O sa visez urit la noapte, te avertizez. Imi pui o intrebare complicata. Eu ma gindesc acum la droguri, la razboaie…
Bine, atunci vorbeste-mi despre fricile tale. De ce ti-e teama cel mai mult?
E simplu ca buna ziua. De moarte.
Cum e moartea?
Arata ca un gindac sau ca un fluture de noapte. Am alergie la insecte.
Ia-ti o plasa.
Mi-am luat, dar nu suport nici sa le aud bataile aripilor in ea.
Ei, rahat, stiu ca-i tirziu, dar moartea nu bate niciodata la geam.
Eu vorbeam de fluturi.
Aaa, eu ma uitam ingrijorat la perdea.
Vezi? E molipsitor…
Bun, care-i atunci cea mai mare bucurie a ta?
Te dezamagesc, dar sint un om lipsit de bucurii mici. Sint mohorita si depresiva. Am fost depresiva de cind ma stiu. Asta pentru ca am crescut intr-un mediu prafos… Esti asa fiindca esti. Habar n-am sa fiu altfel.
Si cind aveai 5 ani?
Inclusiv.
Eu n-am prea vazut copii depresivi.
Pentru ca nu m-ai vazut pe mine.
Uite de asta o sa bea ala micu al tau cind va creste, ca te vede deprimata.
Te inseli, nu sint deprimata la vedere sau, atunci cind sint, joc teatru. De fapt, e ceva histrionic care ma mina in lupta asta. Cind eram mica, eram mincinoasa.
Depresiva, mincinoasa… Ce alte calitati mai ai? Daca te minti pe tine ca esti depresiva?
Multe. Dar n-o sa le spun pe toate acum. Daca ma mint, o fac destul de convingator pentru cei care traiesc in jurul meu.
Ne-a iesit interviul lu’ peste!