Cu alte cuvinte, e ca si cum angoasa de azi, resimtita de fiecare in parte, dar si la nivel – pardon de expresie – macro, are nevoie sa fie partial echilibrata printr-o agatare de lucrurile sigure. Ca atunci cind, in miezul unui cosmar, te trezesti si aprinzi lumina pentru a regasi calmul obiectelor din jur.
Deci poate ca in nici o alta selectie filmul lui Corneliu Porumboiu n-ar fi nimerit mai bine. Politist, adjectiv tocmai despre asta vorbeste. Despre angoasa lucrurilor cu sensuri variabile. Daca Academia Romana decide forma corecta a cuvintelor, daca legea hotaraste cine trebuie sa plateasca, dupa ce in prealabil a definit si greseala, daca ne macina asemenea lucruri inseamna ca lumea in care traim e bintuita de o panica nu semantica, ci existentiala. Confuzia sensurilor nu se poate vindeca decit, poate, printr-un gest de tabula rasa brutal, cine stie. Daca dezghioci filmul lui Porumboiu ca pe o ceapa (el il compara cu o ceapa), ai putea da si de o mica bombita pentru meseria de critic – mai iluzorie si neverosimila ca oricind. Caci ceea ce il ridica pe un critic il si pierde. In glagoria generala, discursul critic poarta inlauntrul sau semintele propriei putreziri pentru ca si termenii sai sint invechiti si confuzi.
Das weisse Band, cistigatorul Palme d’Or
Das weisse Band este un film in alb-negru, stilizat si rece, a carui frumusete nu e egalata decit de aparentul dezinteres cu care cauta radacina raului intr-o comunitate patriarhala protestanta, cu putin timp inainte de inceperea primului razboi mondial. Ce ii iese cel mai mult lui Michael Haneke e construirea unei atmosfere fascinante, pentru ca intriga nu are propriu-zis o rezolvare comprehensibila. Imaginea care joaca pe alb, negru si multe griuri e tesatura care ascunde si reveleaza dramele ascunse de ipocrizia mediului. Intre generatii are loc un trafic continuu care face ca raul pe care parintii il fac copiilor sa li se transmita acestora. Das weisse Band nu e o capodopera si nici cel mai bun film al lui Michael Haneke, dar in acest an nici unul dintre cele 20 de filme din Competitia Oficiala nu era suta la suta “de Palme d’Or”.