Si-asa mi-am amintit de o anecdota povestita de I.L. Caragiale intr-una din cronicile lui teatrale. Ce-i drept, el vorbea despre Teatrul National, dar asta-i farmecul anecdotelor cu tilc: se potrivesc in cele mai neasteptate situatii.
Anecdota spune ca un calator ajunge cu postalionul noaptea tirziu intr-un tirgusor si trage la un han. Cum e mort de foame, calatorul nostru il intreaba pe hangiu ce poate sa-i dea de mincare. „Stufat de miel”, zice senin hangiul. „Si altceva?“, intreaba calatorul. „Altceva n-am”, raspunde nepasator hangiul. „Dar mie nu-mi place stufatul”, se lamenteaza omul nostru. „Iti place, nu-ti place, ai sa maninci stufat”, vine raspunsul neobrazat. „Nici nu ma gindesc!“, striga calatorul si pleaca sa caute alt han sau macar vreo cafenea, vreun birt unde sa-si poata comanda ceva de mincare. Dar e noaptea tirziu, tirgul e mic si toate celelalte localuri, in afara de hanul cu stufat, sint demult inchise. Asa ca, dupa vreun ceas de peregrinari, calatorul se intoarce lihnit si resemnat la hanul dintii si ii spune hangiului sa-i aduca o portie de stufat. „Ei, ti-am zis eu c-o sa maninci?“, vine raspunsul hangiului.
Desigur, a doua zi, cind s-au deschis si alte localuri, calatorul nostru a renuntat imediat la stufat si si-a gasit mincaruri mai pe placul lui.
Cam asa stau lucrurile cu alegerile noastre europarlamentare. Avem intr-adevar de ales? Doar i-am incercat pe toti: si la guvernare, si in Parlament. Nici unul n-a fost mai breaz decit altul. Nici un partid nu s-a dovedit mai ferm, mai moral, mai onest, mai capabil. E-adevarat, aproape pe fiecare lista de partid gasesti citiva oameni capabili, inteligenti sau decenti, dar nu pot scapa de senzatia ca sint pusi acolo doar ca sa aduca voturi pentru ceilalti, pentru grosul politicienilor romani, care sint, asa cum ziceam, stufat. Si nici mie nu-mi place stufatul. Dar asta avem – asta ne serveste clasa politica romaneasca.
Si-atunci de ce sa votezi? De ce sa maninci stufat daca nu te sileste nimeni?
Poate pentru ca foamea de democratie se astimpara prin votul liber, democratic. E unul din instrumentele fundamentale ale democratiei participative. In plus, spre deosebire de calatorul lui Caragiale, votantului ii ramine si optiunea votului negativ, alb. Poate arunca stufatul la gunoi. E drept, hangiului s-ar putea sa nu-i pese – nu de data asta. Dar asta este rostul votului – al oricarui vot: sa anuntam, intr-un fel sau altul, ca ne pasa. Ca nu ni se poate servi la nesfirsit aceeasi marfa. Astfel, in timp, s-ar putea sa se mai diversifice si meniul.
Ba poate chiar s-a si diversificat… un pic.