O linie standard – pick-up, pre- (si) amplificator, boxe pe trei cai, eventual un magnetofon Akai, mult rivnit de majoritatea posesoare de Tesla, ZK sau Maiak (Rostov-ul ce imita bine Akai-ul a aparut prea tirziu, si-a ramas in casele multora drept mobila!…) – era mai putin invidiata decit „combina“! Am intilnit destui profesori care cautau aceasta magica minune a tehnicii. De obicei, era o cutie masiva, impunatoare, desenata de-un artist industrial educat la scoala europeana. Confectionata din plastic de calitate superioara, colorata discret, dar cu gust, iradia incredere. Cea pe care Domnu’ Doctor o trimisese acasa, inainte sa plece din America, dupa un an de munca la o ferma avicola, nu purta logo de firma celebra. Caracteristicile tehnice erau modeste: sa spun ca scotea vreo 10.000-12.000Hz, la cca. 30-40W, exagerez. Radioul functiona pe banda de frecvente americana. Nu prindea prea multe posturi in zona sud-est-europeana. Pick-up-ul era bun, nu stiu sa se fi defectat vreodata in toti acesti ani. Casetofonul cu clape…
Sa trecem peste detalii! Boxele erau pe 2 cai, difuzoarele excelente, tweet-ere fluide, bas percusiv unde trebuie si dinamica impecabila. Dupa ce amicul nostru comun, Electronistu’, a modificat circuitul de intrare, Domnu’ Doctor asculta prin boxele combinei alte surse de sunet, provenite din mag, videocasetofon sau, mai incoace, CD-Player. Numai laptopul n-a reusit sa-l conecteze la combina, nu mai avea rabdare sa lege cablurile. Facuse un efort sa invete cum functioneaza Vista (licenta originala, cadou de la copiii sai), avea la dispozitie un Internet de muzica si filme, era uimit de cite putea sa gaseasca, se multumea cu ce auzea in spikerele Toshibei…
In anii cind Jethro Tull a concertat la noi, s-a intimplat ca Domnu’ Doctor sa fie bolnav. Atit de bolnav sa nu poata ajunge in Bucuresti sau Sibiu n-a fost, dar starea generala nu-i dadea brinci la extravagante. L-am intrebat odata de ce nu profita de libertate si nu merge macar la un concert in club. Mi-a dat replica din titlu. Ce sa-i fi raspuns? Cunosc deja sentimentul implicat, il port cu mine de la o vreme. Si-apoi, cind totul este accesibil, parca n-are nici un farmec sa obtii contra unei sume oarecare de bani ceea ce altadata iti dadea fiorii unei aventuri existentiale. La fel ca-n amor: poti plati cea mai nurlie femeie sa se culce cu tine, dar senzatia ulterioara e de greata… Stia ce spune Domnu’ Doctor, fusese in Las Vegas, in San Francisco si-n Miami…
Trebuie sa mai scriu despre cel care mi-a facilitat pipairea primelor discuri americane de rock, intr-o vreme cind a tine in mina asa ceva echivala cu a detine arme adevarate. Trebuie, ca nu-s nici eu Too Young to Die…