6), unde l-as plasa pe (azi) omniprezentul Gigi Becali, un personaj de succes tipic pentru Romania post-revolutionara: a devenit multimilionar prin afaceri ciudate, este finantatorul celui mai faimos club de fotbal din Romania, si-a infiintat un partid politic, a candidat – ca tot romanul egolatru – la presedintia Romaniei si apare sistematic la televizor, unde tine discursuri incoerent-patriotarde, cu accente populiste si vulgare. Traseul lui seamana bine cu cel al afaceristilor dubiosi din Rusia contemporana, dar la anvergura unei tari mult mai mici.
Nu pot pricepe nici in ruptul capului de unde atita pofta de circ la posturile TV particulare de la noi, dar asta e: Gigi Becali a fost mediatizat desantat, iar discursul lui a atras simpatia unui public frustrat, dezorientat si, poate, usor retardat ca urmare a educatiei nationalist-sovine din anii comunismului. In 2006 partidul domnului Becali, numit (habar n-am de unde pina unde) Noua Generatie, a depasit 6% in intentiile de vot. Desigur, conform regulii cercului vicios, cresterea in sondaje impune iarasi mediatizare, care aduce, probabil, alta crestere in sondaje si asa mai departe. Ar fi interesant de vazut cit de sus mai poate urca un individ cu o retorica primitiva, care se compara cind cu Mihai Viteazul, cind cu un Razboinic al Luminii din romanelele lui Paulo Coelho, invirte diverse afaceri nu prea limpezi, are conflicte cu Fiscul si combina smecheria de mahala cu ortodoxismul de Balcani.
7) Dan Voiculescu mi se pare un caz ciudat. Nu stie sa vorbeasca romaneste corect nici sa-l tai. Are un partid caruia ii schimba numele cind are timp, dar n-are nici o conceptie politica macar vag coerenta, darmite un program. E plictisitor la culme. Nu are nici charisma de mahala a lui Becali, nici discurs atragator – fie si prin vulgaritate pitoresca –, nici prea multe idei. Nu are nici o calitate notabila si totusi exista oameni care ii sustin partidul si se inscriu in el, partide care negociaza cu el si se prefac ca-l iau in serios, televiziuni – altele decit a lui – care ii reiau declaratiile si ideile (care declaratii? care idei?). Ca inteligenta politica, coerenta in limbaj si atitudine e cel mai aproape de Nicolae Ceausescu si totusi nu are nici anvergura acestuia. Practic, nici n-ar trebui sa vorbim despre el. Si totusi o facem. Dan Voiculescu ascunde cel mai mare mister dintre toate propunerile de pe lista de mici romani: este cunoscut, ba chiar mult prea cunoscut, fara sa insemne nimic. In afara de faptul ca a fost informator al Securitatii – unul cu note informative scrise, probabil, la fel de corect cum si vorbeste. Daca ar reusi mai mult cu nimicul pe care-l detine, ar fi un candidat excelent pentru pozitia de cel mai mic roman.
8) Iata si a opta propunere, pe scurt: Sergiu Nicolaescu. E de departe cel mai faimos regizor al Romaniei, desi e un regizor mediocru. A acumulat extrem de mult capital cu extrem de putine calitati. Dupa 1990 a devenit si politician, tot fara calitati, a cercetat misterele Revolutiei din Decembrie 1989 fara sa se priceapa si fara rezultate, a fost abonat multi ani la finantari de la stat pentru filme proaste cu Sergiu Nicolaescu regizor, actor si (spun gurile rele) personaj… Arhicunoscut publicului romanesc pentru rolurile de comisar interbelic ce simpatizeaza cu comunistii, in filmele politiste de serie B ce copiaza prost filmele americane de serie B, s-a vazut si auzit foarte mult fara a face mai nimic. Un bun mic roman.
Ca si urmatorii (ultimii) doi de saptamina viitoare.