Pur si simplu, filmele alea despre care va fac vorbire sint atit de bine realizate, incit am lasat dracu’, de citeva zile, si „gaozarii” presedintelui nostru iubitor de si(n)e, si emisiunile in care inteligenta ursului Panda inveleste discret teposenia unui bursuc inaripat si pe-alea stupid-macabre-hazoase-pina-la-lesin de pe B1, National sau Antena 3.
CSI: New York este o productie americaneasca, una care, in afara inerentelor efecte speciale peste care dam (sau care dau peste noi…) in orice productie de gen, dezvaluie munca de furnica nevrotica a citorva indivizi care toata ziua stau in laborator si intorc pe o mie de fete pina si cea mai mica scama de la „locul faptei”. Din acelasi gen de seriale face parte si Cold Squad sau, mai pe romaneste, Brigada Speciala. Asta din urma, desi suna mai degraba a film in care se impopotoneaza alde Jean Claude Van Damme sau Pamela Anderson, e o productie canadiana cu personaje puternice, jucate de actori aproape anonimi. Curios, sau poate nu, Cold Squad arata mai degraba a serial politist european, fara cascadorii pompoase, fara masini care sar in aer, fara sa ai vreo secunda senzatia ca regizorul a bagat prea multe reflectoare pe vreo fata careia i se citeste pe fata „Multumesc domnului doctor John pentru ultimul implant!”, ca sa-i straluceasca enigmatic uleiul de pe corp. Iti apar pe sticla doar o mina de detectivi criminalisti, dintre care unul tocmai a fost parasit de nevasta si de fiul lor cel putin retardat, sau un altul, care se duce la terapie, pentru ca sufera de singuratate si-i vine cheful asa, citeodata, sa lase naibii meseria asta. Doamnele si domnii astia din „Brigada” reusesc totusi sa rezolve cazuri ramase nefinalizate de ani de zile.
Nu ma mai uit deloc, de cind urmaresc cele doua seriale de mai sus, la stirile de genul celei care a trezit istericale mass mediatice saptamina trecuta, cind niste doctori, o mina de asistente, vreo doi parinti si o mina de jmecheri au contribuit, fiecare cum a putut, la disparitia unui nou-nascut dintr-un spital al tarii. Sau, daca va mai amintiti, la ecranizarile din jurnale ale tragediilor cu copii disparuti sau fete omorite. Ar trebui, poate, sa se mai uite si politistii nostri la serialele astea, care, chiar daca sint doar rezultatul unor scenarii, au la baza documentari solide din arsenalul de lucru al „alora de-acolo”.
P.S.: In isteria microbistica formata dupa ce Mutu a fost bagat direct in consuelo la ultimul meci al Nationalei, si care a lansat subiectul „Unde ar trebui sa joace echipa Romaniei?”, lansez la rindu-mi un sondaj. Asadar: Ce oras ar trebui sa se cheme „Capitala Televiziunii din Romania?”. Eu unul as vota „Pitesti”, pentru ca trei branduri locale au lasat urme pe sticla: ochii lui Dobrin, narile lui Mutu, bilele lui Turcescu. Intrati si votati la adresa de Internet: http://snappoll.com/poll/137849.php. E pe bune!