Desi e vorba de legi care afecteaza, direct sau indirect, viata cetatenilor U.E., respectivii cetateni nu stiu nimic despre ele si au impresia ca „acolo, la Bruxelles“, se discuta chestiuni care au legatura cu Europa, si nu cu ei (ca si cum Europa ar fi un mare birou de dincolo de care privesc pe deasupra ochelarilor sute de functionari ingimfati). Sociologul olandez Abraam de Swaan denumeste aceasta distanta „vidul european“: nu exista o piata a ideilor europene, discutiile nu trec granita dintr-o tara in alta, iar discursul nationalist are grija sa sublinieze prioritatea dezbaterii la nivel national.
Solutii? Crearea unui spatiu public european de discutie (cam ceea ce incearca sa faca site-urile Perlentaucher si Signansight) si mult mai buna informare a nedumeritilor si a celor care ridica din umeri cind ii intrebi de Europa. Ultimul cuvint al Enticlopediei ii apartine de data asta Barbarei Spinelli, cu un fragment dintr-un articol publicat in „La Stampa“: „De fapt, Europa e foarte aproape de noi: ea reprezinta cel putin jumatate din existenta noastra. De-a lungul deceniilor, ne-a transformat incet-incet nationalitatea, astfel incit aceasta nu mai e unica. (…) Sintem deja cetateni cu identitati multiple, nu datorita apartenentei la o ideologie anume, ci pentru ca traim intr-o realitate dubla sau chiar tripla (nationala si cosmopolit-europeana)“.
Explicati-i insa romanului ca nu e doar roman si vedeti ce-o sa va spuna.