Unii dintre cei care raspund anchetei initiate de revista “Vatra”, de altfel, fie fac distinctia clara (Daniel Cristea-Enache, Bianca Burta-Cernat, Mihai Iovanel etc.), fie privesc douamiismul din perspectiva pe care am prezentat-o mai sus, ignorind practic “literatura paralela” – nu din rea-vointa, fireste, ci pentru ca au inteles sa raspunda strict la subiect (Elena Vladareanu, Alexandru Matei, Claudiu Komartin, Cosmin Ciotlos etc.). Subiectul insa, e evident din punctul meu de vedere, a fost un pic gresit formulat de revista. Ceea ce, tin sa spun si asta, nu face totusi ancheta mai putin demna de aprecieri.
Revista “Cuvintul”, pe care marturisesc ca am reinceput de o vreme sa o citesc cu tot interesul, porneste de la ancheta sus-mentionata si anunta de asemenea, prin Paul Cernat si Cosmin Perta, o serie de “recuperari douamiiste” (sper totusi, macar aici, la o renuntare la acest termen, in favoarea perspectivei). Iar de la Cosmin Perta mai aflu ca si “Luceafarul de dimineata” s-ar fi ocupat in cel mai recent numar, inca neaparut, de acelasi subiect.
Tot acest interes nu face, din punctul meu de vedere, decit sa confirme faptul ca, dupa zece ani in care discutiile publice din lumea literara s-au axat pe teme mai degraba ingrijorate, de la moartea literaturii la asfixierea ei din pricina unei atmosfere in general incarcate de biografism, autofictiune sau chiar reality show, in momentul de fata exista “material” pentru intrebari si pentru incercari de raspunsuri ceva mai consistente. Iar pentru ca o generatie literara, fie ea una grupata mai mult din necesitate si pe criterii biologice, sa existe, e mare nevoie sa poata provoca discutii de acest tip.
Sigur, in principiu, poate n-ar fi treaba mea de scriitor sa comentez prea mult asemenea initiative. Dar nici nu am vreun motiv sa ma ascund sau, mai rau, nici n-am chef sa afisez un soi de dezinteres artificial, pe ideea ca asta e exclusiv treaba criticilor, in timp ce treaba “noastra”, a scriitorilor adica, e sa ne vedem de scris. Pentru ca, sincer, sint de fapt foarte interesat – si sint convins ca multi alti scriitori vor citi, fara a fi neaparat parte a vreunei dezbateri, cu acelasi mare interes toate contributiile pe tema. Si nu numai scriitori. Exista si un public ceva mai larg pentru care niste clarificari, venite in timp, bineinteles, sint necesare.
Una peste alta, si personal aveam nevoie de senzatia asta ca nu doar cronicile & recenziile comenteaza momentul literar romanesc, ci ca exista si o privire de ansamblu si, pornind de-aici, mai aplicata la ceea ce se intimpla prin literatura. Daca se va gasi un instrument ceva mai potrivit decit acest, stiu ca ma repet aproape enervant, eronat din perspectiva mea concept de “douamiism” aplicat literaturii din ultimii zece ani, am si mai multe motive sa ma bucur de initiativele respective.
Nota: Articolul a fost preluat
de pe blogul autorului,
de la www.teodorovici.ro.