In cite alte jdemii de situatii din ultimii ani, personajele aflate in posturi incomode n-au cautat explicatii comode, pe care publicul sa le poata digera ca pe un ceiut cald inainte de culcare? Aflati la ananghie, toti baietii destepti s-au transformat in menestreli ai sofismului falsei cauze. Gica Popescu s-a pliat perfect pe matrita asta. Si, in bunul spirit romanesc, a plusat: „Ceea ce s-a intimplat ma face sa ma gindesc foarte serios sa candidez din nou“. Ei, as! Apoi, la nici doua zile de la momentul respectiv, Gica Popescu mai inmoaie tonul. Si mai scurteaza coada vulpii. „Am scris doar de bine“, spune „Baciul“. Uluitoare e superficialitatea acestui personaj, pe care foarte multi il judeca in lumina carierei sale de fotbalist, de parca golurile de la Barcelona si Galatasaray ar avea vreo legatura cu tineretea sa de scriitor la Secu.
Ambiguitatea este principala boala care s-a asezat intre prezent si trecut, ca virgula intre subiect si predicat. Aud ca un important antrenor roman, Anghel Iordanescu, banuieste un alt mare antrenor ca l-ar fi turnat. Domnul Iordanescu nu spune cine e. „Se stie.“
„Se stie“ e impersonalul ce apare, ca o grea mostenire a vremurilor trecute, in toate discutiile sensibile din societatea noastra. In situatia data, nu Iordanescu e cel dator sa faca o conferinta de presa in care sa-i demaste pe cei ce i-au scris biografiile cu stampila. Dar e dator sa ceara CNSAS-ului sa faca lumina in dosarul sau. Care CNSAS are comportamentul tipic al unei institutii romanesti, oferind doar jumatate din adevarul pentru care noi toti cotizam.
O problema serioasa e manelizata pina in maduva microfoanelor. Asta ii da posibilitatea lui Gica Popescu sa faca analize grafologice in direct. Ceea ce nu stiu toti popestii e ca, oricit ai compara „p“-urile si „t“-urile tale cu ale altora, alfabetul are 31 de litere.