Emil Brumaru: Si dupa cum o sa se vada, cind un basm se termina, altul incepe imediat pe un nufar sau sub pat!
*
Un povestuc: O eleva tinea mereu cite o bomboana colorata sub limba si gura ei avea gustul aromat nostalgic al nesfirsitelor vacante de vara. Ea se legana in hamacuri impletite din ferigi salbatice de Saptecapete, balaurul ei supus si duios…
Ciupercut: Ca sa vezi! Cineva probabil a citit aici ca nu am ceas si mi-a trimis in dar un melcuc! La ora exacta iese cucul din cochilie si scoate limba. Trebuie sa fii atent, sa numeri. Multumesc!
Saptecapete: Noi, balaurii, folosim in pesterile adinci ceasurile de bucatarie, cu doua clopote mari deasupra si un ciocanel ce se zbate intre ele, facind o galagie infernala, ca sa ne trezeasca din solzi! Dar mai sint si ceasurile cu pendula si cravata, puse sa anunte sarbatorile si intilnirile cu O eleva. Atunci ne punem veste de catifea visinie si fumam trabuce fine, lungi, care pocnesc din centimetru in centimetru ca sa ne tina vesnic veseli!
Piticul: Oh, noua ne plac clepsidrele cu nisip aurifer. Ne tot uitam cum se scurge timpul, subtire, si visam la Printesa Repede-Repede si la Rechinica ei, zisa si Recky in intimitate! Adunam pepitele de aur in palma si le bagam in traistuta cu daruri, printre bulbii de lalele…
Cateloi: Eu pun la punct Melcucul, cind se deregleaza! E simplu: ii trag citeva limboaste si gata, merge ca uns!
Ciupercut: Vai, mi-a fugit melcucul!… Ba nu, uite-l, l-am gasit. N-a ajuns decit pina dupa buturuga. Se juca in liniste cu un bob de roua si-a uitat sa ma trezeasca.
O povestuca: O eleva se cuibarea in rotocoale de fum de trabuc. Se ridica asa plutind pina la crengile cele mai de sus, unde putea imbratisa un git de-al lui Saptecapete si saruta o pleoapa inchisa usor peste ochiul umed. Apoi Saptecapete clipea iute, facind din gene evantai pentru O eleva, care abia-si tinea fustita si ridea, ridea… Cit despre Repede-Repede, ea scotea limba la garguie sus in turn si-si ridica palate de aur din suvite, in oglinda, tot asteptind Piticul. Despre taina Rechinicii, nimic.
Smeagolita: Melcologiu, melcuc… Eu n-am ceasornic, citesc timpul in ape. Dupa plescaitul iute al cozii de pastrav la ceas de Repede-Repede, dupa cascatul molcom al somnului tolanit pe fundurile namiloase ale apelor din indepartata Lentmania.
Printesa Repede-Repede: Ma rog, se cam vorbeste despre mine, dar numai eu stiu cit e de greu sa stai singura in iatac si sa visezi la lalele fermecate.