Mai umane au fost reactiile unor adolescenti din Londra, surprinsi azi-noapte pe strada de reporterul CNN. „Stiti ca a murit Michael Jackson?“ Patru dintre ei ramin masca. Al cincilea se lasa pe vine si incepe instantaneu sa plinga. „Nu, pe bune. Chiar a murit? Hai, serios“, insista unul dintre ei, sperind probabil ca CNN-ul organizeaza mai nou farse. E primul eveniment care a incetinit Internetul (!).
Mai conteaza daca erai sau nu fan al lui Michael, daca iti placuse la un moment dat sau niciodata ce cinta, daca ai fost de partea sau impotriva lui la procesul de acum citiva ani? Michael Jackson facea parte din universul nostru, dar parea sa fi fost aici inaintea noastra si parea sa ramina chiar daca s-ar fi retras din activitate sau ar fi venit sfirsitul lumii. A fost primul megastar, „Megastarul“. Birfind azi cu (Alex.) Leo (Serban), el spunea, pe buna dreptate, „saraca Farah Fawcett, n-a avut nici macar 24 de ore de celebritate“. Asa e.
Sub nivelul primului film al seriei
Revenim la transformer-ii nostri. Ei sint mai multi ca in prima parte (46, fata de 14 in filmul din 2007), mai galagiosi si mai rai. Vor sa distruga soarele, implicit Pamintul, si va fi evident nevoie ca Sam (Shia LaBeouf) sa fie deranjat de la primele cursuri de la facultate pentru a salva planeta. Realizat cu un buget de 200 de milioane de dolari, filmul e lung – 150 de minute – si te oboseste ca si cum ai fi sapat la cartofi doua ore si jumatate. Robotii se transforma de cele mai multe ori haotic, otova, luptele dintre decepticoni si autobotii sustinuti de armata americana ocupa alandala ultima parte a unui film scris parca pe fuga, cu lungimi nepermise ale unor momente neinteresante si cu dezvoltari insuficiente ale altora. Totul e prea mult si prea tare in noua intreprindere a lui Michael Bay. Exista citeva scene reusite – in termeni de coregrafie a confruntarilor –, citeva amanunte care tin de artizanatul echipei care a muncit destul de mult, inclusiv la laborioasele efecte speciale, dar rezultatul e sub nivelul primului film al seriei. Inevitabil te intrebi de ce a mai fost nevoie de un film care sa arate ca un joc video cind noul joc video oricum va fi lansat in cinci variante? Raspunsul nu poate fi decit unul singur.
Munca-i un travaliu
Pe ecranele romanesti ruleaza si Munca-i un travaliu/Labor Pains, o comedie cu Lindsay Lohan. Ma rog, e mai mult un feel good movie pentru ca nu are poante si oricum nu-ti vine sa rizi de prea multe ori. Lohan interpreteaza rolul angajatei unei edituri care, ca sa evite concedierea, minte pretinzind ca e gravida. Nu e data afara, e luata chiar in serios si il inspira pe fratele directorului sa deschida o colectie de carti pentru gravide. Pina e prinsa cu minciuna (falsa graviditate incepe sa-i placa), eroina reuseste sa lanseze colectia si sa infiripe o anume afectiune pentru timidul frate al sefului. Filmul e oarecare din toate punctele de vedere, iar meritul regiei pare sa fie acela de a scoate o poveste coerenta, care pleaca din punctul A si ajunge in punctul B, decit o comedie haioasa, un studiu de caractere sau cel putin un film care sa te umple de pofta de viata.
Transformers: Razbunarea celor invinsi/Transformers: Revenge of the Fallen,
de Michael Bay. Cu Shia LaBeouf,
Megan Fox, John Turturro
Munca-i un travaliu/Labor Pains,
de Lara Shapiro. Cu Lindsay Lohan,
Luke Kirby, Cheryl Hines