Diavolul, precum in Falsificatorii de bani al lui Gide, il urmareste pe protagonist la tot pasul si ii pune bete in roate: “Tom constatase de multe ori ca forte misterioase il urmaresc, ii citesc gindurile, ii studiaza planurile, pentru ca apoi sa i le strice, sa i le incurce, cu un sadism si cu o inversunare demne de o cauza mai buna”. Cititorul are impresia ca un papusar nebun face toate jocurile dupa bunul sau plac, manipuleaza personajele si isi bate joc de ele. In tot acest circ Tom e “o victima sigura, o papusa din cirpe uzata”, o marioneta. Destinul sau tragic il apropie totusi de protagonistul lui Malraux din Conditia umana, care se simte “ca un felinar pus la colt de strada pe care se pisa toti cei care sint liberi sa faca ce vor pe pamintul asta”. Tom Kastelka nu este departe nici de Joseph K. al lui Kafka: mania persecutiei ii bintuie pe amindoi.
Cit despre ghetarul de pe coperta, in prima parte a romanului autorul ne ofera citeva detalii ce explica intr-un fel alegerea titlului. In permanenta, de-a lungul intregii carti, Tom viseaza la vifore si furtuni, la aerul rece si proaspat de munte. Dincolo insa de toate acestea razbate racoarea ghetarului, “transparent ca o vitrina” toamna.
Personajele lui Serban Tomsa isi deruleaza amintirile intr-un tinut misterios, de unde nu pot iesi decit cu ajutorul imaginatiei si al povestilor. De la oameni obisnuiti, la scriitori si filosofi, care traiesc in afara lumii, toti fac parte din “haremul imaginar” al lui Tom Kastelka.
Serban Tomsa, Ghetarul, colectia “Proza”,
Editura Cartea Romaneasca,
2009, 34.95 lei