Amadeus are 250 de ani. Wolfgang sfideaza karma, hraneste o planeta bulimica si salveaza spirite ratacite. Mozart se tine bine. Genialitatea il pazeste de bombe atomice, de mediocritate si ura. Nemuritor in Fa major ride, de dupa bara de repetitie, intr-o lume dezacordata in Allegro. Variatiuni pe aceeasi tema: Sonate pentru sonati si Fantezii pentru alienati sentimentali. Un Bukowski retrospectiv: "If you’re going to try, go all the way". Nimic in calea eternitatii. Vrei si tu? Drumul catre cer iti va fi presarat cu staniol de Mozartkugeln si totul se va masura in Mozart-grame. Delicatessen, anyone? Vreme de metamorfoza: din consumator de muzica in mincator de ciocolata sub Cetatea de Sare.Inapoi. Gara in loc de Purgatoriu, tenisii no name in loc de conduri, sinele de tren in loc de claviatura si o manea in loc de Eine kleine Nachtmusik. Pe urmele Sunetului Muzicii, calci peste mucuri de tigara intr-un spatiu inca UE-virgin. Sari peste Noaptea de Sinziene si stai in umbra Noptii Walpurgiei. Cum altii prizeaza cocaina, altii isi injecteaza fuga. O gura de drum, un Flaut fermecat, o prapastie intre munti, intre mine si sine, intre ei si zei. Marea alternativa: uiti si cauza si efectul. Inca o caffee latte, inca un euro ingurgitat. Asa incep toate modelarile uniformizarii: snitel in loc de shawarma si sushi in loc de sarmale.
No kangoroos in Austria spune micuta chinezoaica de la taraba cu suveniruri de sub castelul Hochensalzburg. Si sari cit poti pe claviatura din parcul gazonat ca sa-ti compui propria Fantezie. Dai copii la o parte ca sa-ti rupi ciorapii pe toboganul de linga toaleta cu Welcome si Danke. O tigara in loc de rationament te duce pe tarimul punkerului care, daca ar avea impotriva a ce sa se revolte, ar fredona un Anarchy in the UE. Dar, nu. Isi continua drumul peste pod si zimbeste oferindu-ti un fum alaturi de cockerul spaniel care da fericit din coada. Curge. In cel mai dulce stil clasic. Aici, fara suprarealisme, doze si prize. Sanatate curata. All the way.
Inspiri imaculat si transpiri parfumat
Sprechen Sie English? Si dai de americanii cu ghiduri despre „Cum-sa-te-dai-drept Canadian-ca-sa-nu-sperii-localnicii” si de eternii japonezi cu chip-uri in loc de irisi si sake in loc de saliva. In Salzburg inspiri imaculat si transpiri parfumat, iti faci transplanturi de partituri mozartiene si fredonezi specialitati de ciocolata. Daca treci peste riu, faci concurenta porumbeilor albi si risti sa-ti impleticesti privirile in analiza tunicilor de Trachten purtate cu mindrie molcoma de stapinii tinutului Bayern.
Ruptura din The Sound of Music si Made in Heaven, cu vaci si marmote plutitoare. Aici respecti linistea stradutelor imbibate cu miros de NordSee, cirnati si strudel cu mere, ca sa nu-l deranjezi pe instrumentistul de pahare. Si mergi pina la ultima picatura prin Baroc si Renastere, prin varianta ta perfecta de colectionar de senzatii si digitatia de pianist avortat.
Soare pe banca, breakfast cu concerte de muzica clasica, biciclisti cu viori in loc de rucsac si partituri in loc de ghid prin viata. MozartFest, Universitatea Mozarteum, casa lui Mozart, Eine kleine Nachtmusik imprimat pe toate tricourile chinezesti.
Infuzie de cultura si nori intepati de tuburi de orga. Toate, invelite in idei de marketing mozartian. Dupa 250 de ani, Mozart se masoara si in euro, grame de ciocolata sau brelocuri argintii. De toate, pentru toti: autoservire cu conserve musicale, bile de ciocolata pentru turistul grabit sau concerte live cu studenti muzicieni. Si din 16 years of alcohol, la Un veac de singuratate si 10.000 years of sex, din vitrina Muzeului de linga „Stadtcafe”. Bitte sehr cu aroma de violoncel si sali de Conservator in forma de acvarii cu piane si pianisti. Transparenta de sticla ca exersare a stapinirii de sine, esentiala pentru orice musician.
Si de ce n-ar trece muzica prin stomac?
Si treci mai departe peste stinci si fulare, peste muzicieni si biciclete, peste turisti, carucioare si zimbete suspendate. Take a break, take a Mozatkugeln.
Si de ce n-ar trece muzica si prin stomac, nu numai prin urechi? Si de ce sa n-ai idei cind ai ce exploata? Iata sistemul impotriva caruia n-ai cum sa te revolti, iata perfectiunea care iti inchide gura, oricit de suparat ai fi pe tot si pe toate.
Aici performanta te sufoca, asa ca nu mai ai aer in Sala Mare a Mozarteumului, unde japonezul rupe tehnica viorii si face privirile tandari. Extaz intelectual privat: violoncelista are corp de Regina a Noptii, privire de tunisianca si rochie cu decolteu intr-o atmosfera de Elfriede Jelinek si Stefan Zweig.
Continui: Un „Mozart to go”, please, pentru vederea de pe Hochensalzbug. De aici ti-e clar: Salzach desparte si leaga cultura de supermarketul din cartierul de imigranti, catedralele de birouri, cafenelele de fabrici, Salzburger Osterfestspiele de instructorul de schi, pe Herbert von Karajan de barmanul de la bistroul Universitatii Mozarteum. Pelerinajul ideilor grandioase, locul marilor decizii, la Salzburg bat clopotele atunci cind esti pe punctul de a ceda. Integrarea nu te va aduce mai aproape de rezolvarea propriilor integrame, dar te va ajuta sa-ti pui gindurile in ordine la un nivel mai elevat. Si cind te gindesti ca odata erai in aceeasi oala Austro-Ungara. Nu-i nimic. Vom fi si acum colegi de apartament UE. All the way.
Inapoi: cu irlandezi de saizeci de ani in gara vieneza si impartasania potentialului miinilor est-europene de lucru, cu tirfe trecute de pensia platita de statul german si teama de impact.
Cu ginduri anti-soc-ritm-balcanic, din trenul fara fir la pianina de acasa. Aici pui impresiile in practica: Mozart, Fantezia in Do minor, KV 475, in loc de warm-up pentru TMBase-ul de joi. Sound of Music reloaded. Dar cum ziceam: „if you’re going to try”…
Sasha Bota, personaj fascinant si muzician timisorean-european, trecut prin doi ani de oras mozartian, la o privilegiata cafea cu lapte, intre doua repetitii si trei concerte: „Competitivitatea a ajuns intr-un asa stadiu, incit colegul de cvartet si-a schimbat toata digitatia in urma accidentului la un deget, iar acum cinta cu trei. Stie ca daca pierde doua concerte iese din schema”. Pentru ca timpul lor se masoara in sincope, patrimi, saisprezecimi, iar cheia succesului nu poate fi decit Sol, Fa sau Do („Do e-o doamna cam voinica, Re e-un rege mititel”…). Zece minute cu oameni ca ei si stii ca genialitatea nu s-a oprit la Mozart.